1. [DEX '09] CONTRAMARȘ, contramarșuri, s. n. Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care-și schimbă frontul. – Din fr. contremarche.
2. [MDA2] contramarș sn [At: DA/ Pl: ~uri / E: fr contremarche] 1 Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția. 2 Evoluția unei coloane care-și schimbă frontul.
3. [CADE] * CONTRAMARȘ (pl. -șuri) sn. 🎖️ 1 Marșul unei armate în direcțiunea opusă aceleia către care se îndreptase întîiu ¶ 2 Evoluțiunea unei coloane care-și schimbă frontul [fr.].
4. [DLRM] CONTRAMARȘ, contramarșuri, s. n. Marșul pe care îl face o trupă cînd își schimbă direcția; evoluția unei coloane care-și schimbă frontul. – Fr. contremarche.
5. [DN] CONTRAMARȘ s.n. Marș al unei armate făcut în sens contrar celui în care s-a mers la început. [Cf. fr. contremarche].
6. [MDN '00] CONTRAMARȘ s. n. 1. marș al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început. 2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele și de sens contrar. (< fr. contremarche)
7. [Șăineanu, ed. VI] contramarș n. marșul unei armate opus celuia ce părea că voiește a face.
8. [Scriban] *contramárș n., pl. urĭ (fr. contre-marche). Arm. Marș militar în direcțiune opusă orĭ contrar altuĭ marș făcut orĭ proĭectat. Evoluțiunea uneĭ coloane care-șĭ schimbă frontu orĭ a unuĭ bastiment care-șĭ schimbă direcțiunea.
9. [DOOM 3] contramarș s. n., pl. contramarșuri
10. [DOOM 2] contramarș s. n., pl. contramarșuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL