1. [DEX '09] CONVULSIONA, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda, a se convulsa. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.
2. [MDA2] convulsiona vr [At: DA ms / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr convulsionner] 1 A avea convulsii (1) Si: convulsa. 2 (Fig) A se frământa. 3 (Fig) A se zvârcoli. 4 A se încorda.
3. [MDA2] convulsionar, ~ă a [At: DICȚ. / P: ~si-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr convulsionnaire] (Rar) Care are convulsii (1).
4. [CADE] * CONVULSIONAR sm. Cel ce are convulsiuni [fr.].
5. [DEX '98] CONVULSIONA, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner.
6. [DLRLC] CONVULSIONA, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii. Tot trupul i se convulsionă. – Pronunțat: -si-o-.
7. [DLRM] CONVULSIONA, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsiei. [Pr.: -si-o-] – Fr. convulsionner.
8. [DN] CONVULSIONA vb. I. refl. A avea convulsii; a se zvîrcoli; a se încorda; a se convulsa. [Pron. -si-o-. / < fr. convulsionner].
9. [MDN '00] CONVULSIONA vb. refl. a avea convulsii; a se convulsa. (< fr. convulsionner)
10. [Șăineanu, ed. VI] convulsionar a. care are convulsiuni.
11. [Scriban] *convulsionár, -ă adj. (d. convulsiune; fr. convulsionnaire). Med. Care are convulsiunĭ. Subst. Fanatic ĭansenist din secta unor nebunĭ religioșĭ din seculu XVIII.
12. [DOOM 3] convulsiona (a se ~) (desp. -si-o-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă convulsionez, 3 se convulsionează; conj. prez. 1 sg. să mă convulsionez, 3 să se convulsioneze; imper. 2 sg. afirm. convulsionează-te; ger. convulsionându-mă
13. [DOOM 2] !convulsiona (a se ~) (-si-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se convulsionează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL