1. [DEX '09] CONSTELAȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio.
2. [MDA2] constelație sf [At: EMINESCU, N. 45 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr constellation, lat constellatio] 1 Grupare de stele având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. 2 Zodie.
3. [DLRLC] CONSTELAȚIE, constelații, s. f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. Peste cîmpiile rămase în urmă, constelațiile nordului se rotesc majestuos. BOGZA, C. O. 315. Vîntul mîna munții de nouri, descoperea constelațiile, ursa-mare, ursa-mică, fusul, cobilița. SADOVEANU, O. VI 64. Parcă niciodată constelațiile nu fuseseră atît de numeroase, atît de vii, atît de clare. CAMIL PETRESCU, N. 70. ◊ Fig. Într-o zi, prin strădania partidului, satele noastre, acoperite în toate anotimpurile de un întuneric putred, vor fi străbătute de constelațiile minunate ale electricității. CAMILAR, TEM. 78. – Pronunțat: -ți-e.
4. [DLRM] CONSTELAȚIE, constelații, s. f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. – Fr. constellation (lat. lit. constellatio, -onis).
5. [DN] CONSTELAȚIE s.f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. [Gen. -iei. / cf. fr. constellation, lat. constellatio].
6. [MDN '00] CONSTELAȚIE s. f. 1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configurație specifică. 2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare. ◊ grup de oameni iluștri. (< fr. constellation, lat. constellatio)
7. [MDA2] constelațiune sf vz constelație
8. [CADE] * CONSTELAȚIUNE, * CONSTELAȚIE sf. 💫 1 Grupare de stele fixe (🖼 1435, 1436): Carul mare și Carul mic sînt două constelațiuni ¶ 2 pr. ext. Zodie: a est om s’a născut subt o ~ fericită [fr.].
9. [Șăineanu, ed. VI] constelați(un)e f. grupare de stele fixe: Ursa mare și Ursa mică sunt constelațiuni.
10. [Scriban] *constelațiúne f. (lat. constellatio, -ónis, d. con-, împreună, și stella, stea). Grupă de stele: constelațiunea urseĭ marĭ. Fig. Grupare de persoane: a apărut o noŭă constelațiune politică. – Și -áție.
11. [DOOM 3] constelație (desp. -ți-e) s. f., art. constelația (desp. -ți-a), g.-d. art. constelației; pl. constelații, art. constelațiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] constelație (-ți-e) s. f., art. constelația (-ți-a), g.-d. art. constelației; pl. constelații, art. constelațiile (-ți-i-)
13. [MDO] constelație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL