1. [DEX '09] CONCEDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congediu s. n.] – Cf. fr. congé.
2. [MDA2] concediu sn [At: STAMATI, D. / V: ~nged~, (înv) ~ngedie sf (pop) ~ced, ~cet1, ~cetie sf / Pl: ~ii / E: it congedo, fr congé] 1 Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă, primind, pentru tot acest interval, remunerația bănească cuvenită Si: vacanță, (iuz) slobozenie. 2 (Îs) ~ medical Intervalul de timp în care salariații lipsesc, cu aviz medical, de la locul de muncă și în care sunt remunerați. 3 (Înv) Învoire. 4 (Frm; iuz; îe) A-și lua ~ A-și lua rămas-bun 5 (Îae) A pleca în vacanță.
3. [CADE] * CONCEDIU (pl. -dii) sn. 1 Voie acordată unui funcționar de a lipsi cîtva timp de Ia slujbă ¶ 2 🎖️ Voia obținută de un militar de a lipsi de la serviciu sau de a părăsi garnizoana un timp ce trece peste zece zile ¶ 3 Înștiințare făcută de un chiriaș sau de un proprietar că nu mai ține sau nu mai dă casa cu chirie [fr. congé, refăcut după concede].
4. [DLRLC] CONCEDIU, concedii, s. n. Drept al tuturor oamenilor muncii de a lipsi un timp determinat de Ia serviciu pentru odihnă, îngrijirea sănătății etc., primind în acest interval toate drepturile care li se cuvin. V. vacanță. Concediu de odihnă. Concediu medical. Concediu de studii. – Variantă: (învechit) congediu (CARAGIALE, O. VII 262, CONTEMPORANUL, VIII 288) s. n.
5. [DLRM] CONCEDIU, concedii, s. n. Drept pe care il au salariații de a lipsi un timp determinat de la serviciu pentru odihnă, pentru îngrijirea sănătății etc., cu plata salariului pentru tot acest interval. [Var.: (înv.) congediu s. n.] – Fr. congé (după concede).
6. [MDN '00] CONCEDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (<concedia, după fr. congé)
7. [Șăineanu, ed. VI] concediu n. 1. permisiune de a se retrage sau de a lipsi: concediu de o lună; 2. act prin care un chiriaș sau un proprietar declară încetarea șederii într’o casă.
8. [DEX '09] CONGEDIU s. n. v. concediu.
9. [MDA2] conced sn vz concediu
10. [MDA2] concet1 sn vz concediu
11. [MDA2] concetie sf vz concediu
12. [MDA2] congedie sf vz concediu
13. [MDA2] congediu sn vz concediu
14. [Șăineanu, ed. VI] congediu n. V. concediu.
15. [Scriban] *congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus, congediŭ militar [de unde s’a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.
16. [DOOM 3] concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, art. concediile (desp. -di-i-)
17. [DOOM 2] concediu [diu pron. dĭu] s. n., art. concediul; pl. concedii, art. concediile (-di-i-)
18. [MDO] concediu
19. [IVO-III] concediu, -dii.
20. [Argou] concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL