1. [DEX '09] COCIOABĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată. – Et. nec.
2. [MDA2] cocioabă sf [At: LB / V: -ciubă, ~arbă, ~orvă / Pl: ~be / E: nct] 1 Casă mică, dărăpănată (și insalubră) Si: bordei, budă, hardughie, halrubă[1], magherniță. 2 (Ast; pop; art) Nume unei constelații formate din trei stele în triunghi. 3 (Îvp) Colibă cu ograda (sau curtea).
3. [CADE] COCIOABĂ, ❍ COCIOARBĂ (PȘC.) (pl. -be) sf. Căsuță sărăcăcioasă, colibă dărăpănată (🖼 1343): la stînga e o ~ de casă în mijlocul unui maidan plin de bălării (SLV.) [tăt. koč-oba].
4. [DLRLC] COCIOABĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, veche, dărăpănată și insalubră. L-a crescut pe băiat lîngă el, în cocioaba cu fum și întuneric. PAS, Z. I 198. În tindă era întuneric; vîntul vuia afară și se afunda țiuind prin crăpăturile cocioabei. SADOVEANU, O. I 144. Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne, cu fereștile cît palma. CREANGĂ, O. A. 45. ◊ (Rar, precizat prin «de casă») Dincolo, la stingă, e o cocioabă de casă în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252.
5. [DLRM] COCIOABĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată.
6. [Șăineanu, ed. VI] cocioabă f. bordeiu de pari: cocioabă veche de bârne CR. [Cf. macedo-român cuciubă, butuc, de origină necunoscută].
7. [Scriban] cocĭoábă (ĭoa o silabă) și (Trans.) -úbă f., pl. e (met. din cobace). Casă mică și proastă, coșmagă, chițumie, bojdeŭcă. V. colibă, vizuină.
8. [MDA2] cocioarbă sf vz cocioabă
9. [MDA2] cociorvă2 sf vz cocioabă
10. [MDA2] cociubă sf vz cocioabă
11. [MDA2] coșcioabă sf vz cocioabă
12. [Scriban] cocĭúbă, V. cocĭoabă.
13. [DOOM 3] cocioabă s. f., g.-d. art. cocioabei; pl. cocioabe
14. [DOOM 2] cocioabă s. f., g.-d. art. cocioabei; pl. cocioabe
15. [IVO-III] cocioabă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL