1. [DEX '09] CLOCOTIȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.
2. [DEX '09] CLOCOTIȘ1, clocotiși, s. m. Arbust înalt, cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.
3. [MDA2] clocotiș2 av [At: DDRF / E: clocot + -iș] (Înv) 1 În clocote. 2 (Fig) Cu vuiet. 3 (Fig) De-a valma.
4. [MDA2] clocotiș1 sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: clocot + -iș] (Înv) 1 Clocot. 2 Val.
5. [MDA2] clocotiș3 sm [At: H: III, 116 / Pl: ~i / E: clocot(ici) + -iș] (Bot; reg) 1 Arbust din familia stafilaceelor, cu frunze compuse, flori alburii grupate în inflorescențe scurte și fructul o capsulă (Staphylea pinnata) Si: clocotici2 (8). 2-4 Clocotici2 (2-4). 5 Trei-frați-pătați (Viola arvensis).
6. [CADE] CLOCOTIȘ1 (pl. -ișuri) sn. Val, undă; Ⓕ: piscurile vin ...în ~uri pînă în spintecătura Jiului (VLAH.) [clocot].
7. [CADE] CLOCOTIȘ2 sm. 🌿 = CLOCOTICI 1,2.
8. [DEX '98] CLOCOTIȘ1 s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.
9. [DLRLC] CLOCOTIȘ s. n. (Rar) Clocot. Din clocotișul lor [al măgurilor] se înalță, la dreapta, mîndrul Barnar. VLAHUȚĂ, O. A. 417.
10. [DLRM] CLOCOTIȘ2 s. n. (Rar) Clocot. Din clocot + suf. -iș.
11. [DLRM] CLOCOTIȘ1 s. m. Arbust cu tulpini numeroase, cu frunze compuse, cu flori în formă de clopot, grupate în inflorescențe scurte în formă de ciorchini (Staphylea pinnata). – Din clocotici + suf. -iș.
12. [DOOM 3] clocotiș1 (arbust) s. m., pl. clocotiși
13. [DOOM 3] clocotiș3 (rar) adv.
14. [DOOM 3] clocotiș2 (clocot) (rar) s. n., pl. clocotișuri
15. [DOOM 2] !clocotiș1 (arbust) s. m., pl. clocotiși
16. [DOOM 2] clocotiș2 (clocot) (rar) s. n., pl. clocotișuri
17. [DE] CLOCOTÍȘ (< clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).
18. [DFL] STAPHYLEA L., STAFILEA, CLOCOTIȘ, fam. Staphyleaceae. Gen originar din emisfera nordică, 12 specii, arbuști cu frunze caduce, lujeri cu scoarță netedă, dungată. Frunze opuse, imparipenat-compuse, 3-7 foliole serate. Flori pe tip 5, campanulate, complete, dispuse în panicule sau raceme pendente, terminale sau în axa frunzei, albe sau roșietice. Fruct, capsulă cu semințe sferice, maro-lucioase, tari.
19. [DRAM 2021] clocotíș, clocotișuri, s.n. (înv.) Clocot, fierbere: „A mea ziță-i grâu ales, / A ta ziță-i de ovăz / Mestecată-(n) clocotiș” (Papahagi, 1925: 167). – Din clocot + suf. -iș (DEX, MDA).
20. [DRAM 2015] clocotiș, clocotișuri, s.n. – (înv.) Clocot, fierbere: „A mea ziță-i grâu ales, / A ta ziță-i de ovăz / Mestecată-(n) clocotiș” (Papahagi, 1925: 167; Breb). – Din clocot (< sl. klokotǔ) + suf. -iș (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL