1. [MDA2] clocotici1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ / E: nct] (Înv) Bucată de pânză cu care țăranii își înveleau pulpa piciorului Cf moletieră.
2. [MDA2] clocotici2 sm [At: ALECSANDRI, P. P. 258 / V: ~tic, ~că sf / Pl: ~ / E: ns cf srb klokocika] (Bot; reg) 1 (Înv) Vonicer (Evonymus europaeus). 2 Mică plantă ierboasă din familia scrofulaceelor, cu flori galbene și pete albăstrii, care crește pe stâncile din zona muntoasă Si: clocotiș3 (2) (Rhinanthus alpius). 3 Plantă cu flori galbene din familia scrofulaceelor, care crește în regiunea dealurilor și a câmpiilor Si: clocotiș3 (Rhinanthus major). 4 Planta Rhinanthus minor. 5 Cucurbețică (Aristolochia clematitis). 6 Clocoței (Clematis integrifolia). 7 Lămâiță (Philadelphus coronarius). 8 Clocotiș3 (1). 9 Plantă cu flori galben închis din familia scrofulaceelor, care crește în zona muntoasă Si: clocotiș3 (4), (Buc) sunătoare. 10 (Îf ~tic) Plantă ierboasă care crește printre grâne nedefinită mai îndeaproape.
3. [DEX '98] CLOCOTICI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.
4. [DFL] STAPHYLEA L., STAFILEA, CLOCOTIȘ, fam. Staphyleaceae. Gen originar din emisfera nordică, 12 specii, arbuști cu frunze caduce, lujeri cu scoarță netedă, dungată. Frunze opuse, imparipenat-compuse, 3-7 foliole serate. Flori pe tip 5, campanulate, complete, dispuse în panicule sau raceme pendente, terminale sau în axa frunzei, albe sau roșietice. Fruct, capsulă cu semințe sferice, maro-lucioase, tari.
5. [DFL] Staphylea bumalda DC. Specie originară din Japonia. înflorește vara. Flori albe, în paniculă rară, erectă. Frunze imparipenate cu 3 foliole ovat-eliptice, crenat-dentate, verzi-deschis. Arbust, cca 2 m înălțime, stufos, çu lujerii îndepărtați, maro-roșietici cu pete verzi. Fruct, capsulă plată.
6. [DFL] Staphylea pinnata L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, 10 mm lungime, grupate în panicule terminale, pendente, cca 12 cm lungime, pe un peduncul de cca cm lungime. Boboci globuloși, sepale la bază verzi, la vîrf roșietice, corolă campanulată cu petale alungit-eliptic-lanceolate, albe. Frunze imparipenat-compuse, 5- 7 foliole, ovat-lunguiețe cu vîrf ascuțit, cca 9 cm lungime, fin-dentate, pe partea inferioară glauce, păroase numai spre bază, pe cea superioară verzi-proaspăt. Arbust cu scoarța gri-maro-închis, cu lujeri glabrii și lenticele albicioase, pînă la 5 m înălțime. Fruct, capsulă.
7. [DFL] Staphylea trifolia L. Specie originară din America de N. înflorește primăvara. Flori cu petale albe, puțin mai mari decît sepalele, verzi-albicioase, dispuse în panicule terminale, pendente. Frunze imparipenate, compuse din 3 foliole eliptice sau ovate cu vîrf ascuțit, serate, verzi-închis, pe partea inferioară pubescente. Arbust erect, cca 4 m înălțime.
8. [DAR] clocotici s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care țăranii își învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiță, nucușoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene și cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriș de câmp; glojan, corleș, clococean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL