Definiție și ce înseamnă ciurel

1. [DEX '09] CIUREL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el.

2. [MDA2] ciurel sn [At: LM / Pl: ~e / E: ciur + -el] 1-2 (Șhp) Ciur (mic). 3 (Înv; îe) A turna cu ~ul A ploua tare. 4 (Îvp; îe) A-i zdrăncăni ~ul A se considera superior, deși nu este. 5 (Îvp; îe) A face un ~ A lua de urechi. 6 (Îvp) Găurile făcute pe poale. 7 (Îrg) Văl cu găurele pe care-l purtau femeile în trecut Cf pahiol, sovonel.

3. [CADE] CIUREL (pl. -ele) sn. dim. CIUR.

4. [DLRLC] CIUREL, ciurele, s. n. Ciur mic; sită. Dumitrache... umplea ciurelul de urzici. STANCU, D. 6. ◊ Cantitate de lucruri cîtă încape într-o sită. Cît îți dă omul. de oaie? -... Doi poli și-un ciurel de mălai. PREDA, Î. 146. Avem un ciurel de făină în casă. Face mama colaci. STANCU, D. 96.

5. [DLRM] CIUREL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur.

6. [Scriban] 1) cĭurél m., pl. eĭ. Mold. Iron. Dancĭ, copil de Țigan.

7. [Scriban] 2) cĭurél n., pl. e. Olt. Cĭur mic de cernut făina.

8. [DLRM] CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealtă de cernut pleava, gunoiul sau neghina din cereale, făcută dintr-o rețea deasă de sîrmă sau dintr-o bucată de piele perforată, fixată pe o ramă circulară de lemn; sită. ♦ Expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. Ochi de ciur = ochi mici de tot. A da (sau a cerne) pe cineva prin ciur și prin dîrmon = a bîrfi pe cineva, scoțîndu-i la iveală cît mai multe defecte. Trecut (sau dat și) prin ciur și prin sită (sau prin dîrmon) = (despre lucruri, situații, împrejurări) cercetat, examinat cu mare atenție; (despre oameni) care a trecut prin încercări felurite; încercat. A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a nu face nici o treabă, a lucra fără spor. ♦ Cantitate de lucruri cîtă încape într-un ciur (1). 2. Unealtă specială pentru cernut nisipul sau prundișul, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care este întinsă o rețea de sîrmă. 3. (Înv.) Ramă în formă de cerc pe care se brodează. 4. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor. – Lat. cibrum (= cribrum).

9. [DOOM 3] ciurel s. n., pl. ciurele

10. [DOOM 2] ciurel s. n., pl. ciurele

11. [Onomastic] Ciur/e, -ea, -el -eș v. Ciur 2 – 4.

12. [Onomastic] Ciur/a, -ea, -el, -ești v. Chirie II 3, 4.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CIUREC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Pl. și: ciurechi] – […]
1. [Scriban] cĭuréz, V. cĭuhurez. 2. [CADE] CIUREZ = CIUHUREZ. 3. [Scriban] cĭuhuréz m., pl. […]
1. [DE] CIUREZU, D(umitru) (1901-1978, n. Pleșnița, jud. Dolj), scriitor român. Lirică bucolică, cu accente […]
1. [MDA2] ciurfuială sf [At: ȘEZ. XXIII, 41 / Pl: ~ieli / E: ciurfă + […]
1. [MDA2] ciurgoi sn vz ciurgău 2. [DAR] ciurgău, ciurgaie, s.n. (reg.) izvor care curge […]
1. [MDA2] ciurfă sf [At: DA / Pl: ~fe / E: mg csorva] (Buc) Căpățână […]
1. [MDA2] ciurhă sf [At: DA / Pl: ~he / E: mg csürhe] (Reg) Turmă […]
[DAR] ciuriciu, ciuricii, s.m. (reg.) hârciog. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
Copyright 2026 © Explicativ.ro