1. [DEX '09] CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – Et. nec.
2. [MDA2] ciolpan sm [At: ARHIVA R. II, 71/26 / V: ciul~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Ciot (1). 2 Arbore rupt (sau tăiat) de la jumătate în sus Si: cioatfă, ciomp, ciomplen, ciung. 3 Copac bătrân care stă încă în picioare. 4 (Lpl) Ramuri dintr-un copac rupt de vânt, fără crengi și frunze. 5 (Pex) Prun bătrân. 6 Tufan (2). 7 (Pex) Picior. 8 (Pex) Om mare și diform.
3. [MDA2] ciorcan sm vz ciolpan
4. [MDA2] ciulpan sm vz ciolpan
5. [CADE] CIOLPAN sm. 🌳 Trunchiu de copac uscat, rămas în pămînt sau doborît de vînt: o să te împiedici de ~i și bolovani (N.-UR.).
6. [DLRLC] CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Popular) Trunchi de arbore fără crengi, rămas în pămînt (v. buștean); arbore rupt de vînt; arbore bătrîn. Poiana aceasta va ținea în lung și în larg ca un ceas și mai bine, în care nu se află altă nimică, fără pietre și cimbru sălbatic; sînt și niște ciolpani de gîrniță. ARHIVA R. II 71. Mă gîndesc la Calafat, La ciolpanul dărîmat, De scumpe arme-ncărcat. TEODORESCU, P. P. 298.
7. [DLRM] CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fără crengi, rămas în pămînt; arbore rupt de vînt; arbore bătrîn.
8. [Șăineanu, ed. VI] ciolpan n. trunchiu rămas în pământ, ale cărui ramuri au fost rupte de vânt sau putrezite prin vechime: la craca ciolpanului, la cuibul șoimanului POP. [Dintr’un primitiv ciop, trunchiu (cf. ciopârtă)].
9. [Scriban] cĭolpán (sud) și cĭorcán (nord) m. (cp. cu turc. colpa, stîngacĭ). Copac uscat, osiac (rev. I. Crg. 4, 390). Îșĭ cunoaște cĭoara cĭolpanu, se zice despre un om cînd trage la teapă orĭ despre un copil cînd se arată vrednic de tată-su. Fig. Iron. Om înalt și slab, cocîrlă. V. butuc, cĭump, hașcă.
10. [Scriban] cĭorcán, V. cĭolpan.
11. [Scriban] cĭulpán, V. cĭolpan.
12. [DOOM 3] ciolpan (pop.) s. m., pl. ciolpani
13. [DOOM 2] ciolpan (pop.) s. m., pl. ciolpani
14. [DER] ciolpan (ciolpani), s. m. – Trunchi de copac; se spune mai ales despre partea de jos a copacului căzut, care rămîne cu rădăcina. – Var. ciulpan, ciorpan. Probabil din sl. čerpŭ „așchie, bucățică de lemn.” Din aceeași rădăcină derivă ciorpec, s. n. (scîndurică negeluită pentru acoperișuri), cf. Berneker 147 și DAR.
15. [DE] CIOLPANI, com. în Sectorul Agricol Ilfov; 4.831 loc. (1991).
16. [DAR] ciolpan (ciulpan), ciolpani, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas la pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân; cioată, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare și diform.
17. [DRAM 2021] ciolpan, ciolpani, s.m. (reg.) 1. Trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas în pământ; cioată, ciung. 2. Om mare și diform. ■ (onom.) Ciolpan, nume de familie frecvent în zona Vișeu. – Dintr-un primitiv ciop „trunchi” (Șăineanu); comp. cu tc. colpa „stângaci”; probabil din sl. čerpǔ „așchie, bucată de lemn” (DER).
18. [DRAM 2015] ciolpan, ciolpani, s.m. – (reg.) 1. Trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas în pământ; cioată, ciung. 2. Om mare și diform. ♦ (onom.) Ciolpan, nume de familie frecvent în zona Vișeu (487 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); dintr-un primitiv ciop „trunchi” (Șăineanu, 1929); comp. cu tc. colpa „stângaci”; probabil din sl. čerpǔ „așchie, bucată de lemn” (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL