1. [DEX '09] CIOCĂNEL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan1; spec. ciocan1 mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș1. – Ciocan1 + suf. -el.
2. [MDA2] ciocănel sn [At: MARDARIE, L. 358 / Pl: ~e, (sm, înv) ~ei / E: ciocan + -el] 1-2 (Șhp) Ciocan (1) (mic). 3 (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc., cu care se împletește găitanul, ceaprazurile, covoarele, cu care lucrează fierarul. 4 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii. 5 (Țes) Scripete care ridică și coboară ițele. 6-7 (Înv) (Pahar sau) sticlă de rachiu Cf ciocan, țuică, țuiculiță, țoi. 8 (Reg) Flori cusute pe pieptul sau pe mânecile iei țărănești. 9 Joc popular. 10 Melodia după care se execută jocul ciocănelul (9). 11 (Lpl) Saceac. 12 (Bot; Mol) Brebenel (Polygonum aviculare).
3. [CADE] CIOCĂNEL2 (pl. -ele) sn. dim. CIOCAN3 : au poposit ... să guste și călătorii câte un ~ de lacrimă de prună (LUNG.).
4. [CADE] CIOCĂNEL1 (pl. -ele) sn. 1 dim. CIOCAN2 ¶ 2 🎼 Bucățică de lemn la pian, în formă de ciocănaș care se pune în mișcare cînd se apasă pe o clapă și face să vibreze o coardă a instrumentului ¶ 3 🎼 = CIOCĂNAȘ1 2 ¶ 4 Trans. Broderie, înfloritură cusută de-a lungul mînecilor cămășii (PĂC.).
5. [DLRLC] CIOCĂNEL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan2; ciocan mic cu care se bate toba, toaca sau coasa, cu care se lovește coardele pianului etc.
6. [DLRM] CIOCĂNEL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan1; ciocan mic cu care se lovesc coardeie pianului, toba, toaca etc.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciocănel n. 1. ciocan mic de bătut toba; 2. clapă de piano.
8. [Scriban] cĭocănél n., pl. e. Cĭocănaș, cĭocan mic.
9. [DOOM 3] ciocănel s. n., pl. ciocănele
10. [DOOM 2] ciocănel s. n., pl. ciocănele
11. [Argou] ciocănel, ciocănele s. n. (dim.) pulpă de pui.[1]
12. [DAR] ciocănel, ciocănele, s.n. 1. (pop.) păhărel, sticluță (de rachiu). 2. (reg.; la pl.) flori cusute pe pieptul iei țărănești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL