1. [MDA2] cioci1 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg; lpl) Chică. 2 (Reg; lsg) Câine de curte.
2. [MDA2] cioci2 smp [At: DA / V: ~ce, ~onci smp / E: grm Socken „ciorapi scurți”] (Reg) 1 Ciorapi de pănură albă, lungi până la genunchi, purtați de țărani în opinci. 2 (Fig; îf cioce) Om cu judecată imatură.
3. [CADE] * CIOCI sm. pl. Trans. 👕 Ciorapi, lungi pînă la genunchi, făcuți din pănură albă de lînă, ce poartă țărancele.
4. [Șăineanu, ed. VI] cioci pl. ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genuchi, purtați în opinci de ardelence. [it. CIOCCĬA, termen venit pe cale comercială].
5. [Scriban] cĭocĭ m. pl. (cp. cu it. ciocia, opincă, bocîncă). Trans. Cĭorapĭ țărăneștĭ femeĭeștĭ făcuțĭ din postav alb (călțunĭ).
6. [DEX '09] CEUCĂ, ceuci, s. f. (Zool.) Stăncuță. [Pl și: ceuce] – Din bg., sb. čavka.
7. [MDA2] ceaucă sf vz ceucă[1]
8. [MDA2] cioagă sf [At: H II, 299 / P: cioa~ / Pl: ~age / E: nct] (Orn; reg) Ceucă (Corvus frugileus).
9. [MDA2] cioaică sf vz ceucă
10. [MDA2] ciocă2 sf vz ceucă
11. [MDA2] cioce sn vz cioci2
12. [MDA2] cionci smp vz cioci2
13. [MDA2] cioucă sf vz ceucă
14. [CADE] CEAUCĂ (pl. ceuci) sf. Băn. 🐦 = CEUCĂ.
15. [CADE] ❍ CEUCĂ (pl. -ci) sf. Mold. Trans. Băn. 🐦 Cioacă: Cetatea Neamțului... străjuită de ceucele și vindereii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într’însa (CRG.).
16. [CADE] CEUCUȘOARĂ (pl. -re), CEUCUȚĂ (pl. -țe) sf. 🐦 dim. CEUCĂ.
17. [CADE] UMĂR (pl. -meri) sm., ‡Mold. Trans. (pl. -mere) sn. 1 🫀 Partea corpului care servește să lege de trunchiu brațele omului: ~ul drept, ~ul stîng; are un ~ mai ridicat decît celălalt; iaca ieși Reveca cu veadra pre umerul ei și pogorî la fîntînă (PAL.); umerele sale le plecă de-a purtarea tovară (PAL.); cu obrajii supți și plini de încrețituri, cu umerii aduși, pare de șaptezeci de ani (BR.-VN.); fata Măriilor voastre are soarele în piept... și doi luceferi în cei doi umeri (ISP.); Ⓕ: soarele pune hlămizi de argint pe umerii stîncilor (VLAH.); a da din umeri, a strînge din umeri (ca gest de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, etc.): habar n’am! răspunse el, dînd din umeri (ISP.); așa, cumnată dragă, zise mătușa Măriuca, strîngînd cu nedumerire din umere (CRG.); a pune ~ul, a da o mînă de ajutor: și orășanul și săteanul să punem ~ul la greu, să ne scăpăm țara de’ntunerec (JIP.); Ⓟ: a îndrepta lumea cu ~ul, a voi, singur, fără ajutorul nimănui, să schimbe starea în care se află omenirea: nu ai tu alt lucru și v(r)ei să îndrepți lumea cu ~ul? (ȚICH.); ~ la ~, unul alături de altul: cît au trăit ei împreună și au muncit tot ~ la ~, n’au adus-o mai departe decît la o vacă cu vițel (SB.); uniți strînși, ~ la ~... vom putea să ne împotrivim fățiș și pieptiș năvălirii modei (ISP.); Ⓟ: a lua pe cineva peste ~ (PAMF.), a-l lua în rîs, în bătaie de joc; Ⓟ: a se uita la cineva, a privi pe cineva peste ~, a-l privi cu trufie, cu aroganță: parc’ar călca numai în străchini, cu fumurile în cap și uitîndu-se peste ~ la cei ce-i vorbesc (ISP.); Cînd aș sta pierdut pe gînduri, peste ~ m’ar privi (EMIN.); Olten.: a se uita peste umeri (CIAUȘ.), a fi cu un picior în groapă, a-și aștepta moartea; loc. adv. (a lua, a purta, a duce, etc.) de-a ~, de-a umeri(le), pe umeri: își ia ranița în spate și pușca de-a ~ (CRG.); se întîlnește cu alt om care avea un băț mare de-a ~ și o cîrjă mică în mînă (RET.); îsi luară fie-care desăguța d’a umeri (ISP.); cum îi rîdeau ochii cînd mă zărea pe deal, întorcîndu-mă acasă cu vînatul de-a umere! (ALECS.); el se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere (EMIN.); Ercule... o înhăță d’a umerile și veni cu dînsa la Împăratul lui (ISP.) ¶ 2 🫀 Umerii obrazului, obrajilor 👉 OBRAZ I 1 ¶ 3 👕 Partea cămășii sau unei haine care acopere umerii ¶ 4 Pr. anal. 🔧= MĂSEA3 b); – = CIOACĂ26 [lat. humĕrus].
18. [DEX '98] CEUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.
19. [DLRLC] CEUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. Deasupra Codrenilor... se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindireii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa. CREANGĂ, A. 73. Sus tună, Jos răsună, Ceucele s-adună (Lingurile). ȘEZ. VII 104. – Variante: ciocă, cioacă s. f.
20. [DLRLC] CIOACĂ s. f. v. ceucă.
21. [DLRLC] CIOCĂ s. f. v. ceucă.
22. [DLRM] CEUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.
23. [Șăineanu, ed. VI] ceucă f. Mold. Tr. V. cioacă: cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele si vindirei Cr. [Serb. ČAVKA].
24. [Scriban] céucă, V. cĭoacă 1.
25. [DOOM 3] ceucă (reg.) (desp. ceu-) s. f., g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
26. [DOOM 2] ceucă (ceu-) s. f., g.-d. art. ceucii; pl. ceuci
27. [DER] cioci s. m. pl. – Ciorapi de pînză sau de stofă. Mag. csucsa „papuc” (Cihac, II, 490); după DAR, din germ. Socken „ciorapi, șosete”. În Trans. și Munt.
28. [DAR] cioci1 s.m. (reg.) 1. (la sg.) câine de curte. 2. (la pl.) chică.
29. [DAR] cioci2 s.m. pl. (reg.) ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genunchi, purtați în opinci de ardelence.
30. [DAR] cioci3 s.f. pl. (reg.) cârlige pentru prins rufele spălate pe sârmă sau frânghie.
31. [DAR] cioci, ciocesc, vb. IV refl. (reg.) a se chercheli, a se îmbăta, a se afuma.
32. [DRAM 2021] ceucă, ceuce, s.f. Specie de cioară mică; stăncuță (Corvus monedula): „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciripti, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea, 1906: 424). – Din bg., srb. čavka (DLRM, DEX, MDA).
33. [DRAM 2021] ciocă¹, s.f. v. cioacă („baston”).
34. [DRAM 2021] ciocă², s.f. v. cioică („pui de cioară; ceucă”).
35. [DRAM 2015] ceucă, ceuce, s.f. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea, 1906: 424). – Din bg., srb. čavka (Șăineanu, Scriban, DLRM, DEX, MDA) < vsl. čeǐka, čavǔka (Scriban).
36. [DRAM 2015] ciocă2, s.f. – v. cioică („pui de cioară; ceucă”).
37. [DRAM 2015] ciocă1, s.f. – v. cioacă („baston”).
38. [DRAM] ceucă, ceuce, s.n. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siu țî l-or adurni” (Țiplea 1906: 424). – Din srb. čavka (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL