1. [CADE] CHIOT (pl. -te) sn. 1 Strigăt puternic, răsunător (de bucurie sau de durere): se aude în salonul cel mic ciocnete de pahare și ~e de veselie (ALECS.) ¶ 2 Strigătură de joc: un farmec deosebit au ~ele sau strigătele pe care le rostesc în tactul jocului (VLAH.) ¶ 3 A da cuiva ~, a-l striga tare de departe [chiu].
2. [Scriban] chíot n., pl. e (îld. chĭŭăt, d. chiŭ). Strigăt, sunetu care se aude cînd chiuĭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL