1. [MDA2] chinăruit, ~ă a vz chenăruit2
2. [DEX '09] CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.
3. [DEX '09] CHENĂRUIT, -Ă, chenăruiți, -te, adj. (Rar) Cu chenar. – V. chenărui.
4. [MDA2] chenărui vt [At: DA / V: chin~ / Pzi: ~esc / E: chenar + -ui] (Rar) A împrejmui cu un chenar (2).
5. [MDA2] chenăruit, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 46 / V: chin~ / Pl: ~iți, ~e / E: chenărui] Împrejmuit cu chenar.
6. [MDA2] chenăruit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: chenărui] (Nob) Chenăruire.
7. [MDA2] chinărui v vz chenărui
8. [DLRLC] CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. Suflecară mînecile chenăruite în stacojiu. DELAVRANCEA, S. 46. – Variantă: chinărui (DELAVRANCEA, S. 121) vb. IV.
9. [DLRLC] CHINĂRUI vb. IV v. chenărui.
10. [DLRM] CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. [Var.: chinărui vb. IV] – Din chenar.
11. [DLRM] CHINĂRUI vb. IV. v. chenărui.
12. [Scriban] chenăruĭésc v. tr. (d. chenar). Rar. Pun chenar.
13. [DOOM 3] chenărui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiesc, 3 sg. chenăruiește, imperf. 1 chenăruiam; conj. prez. 1 sg. să chenăruiesc, 3 să chenăruiască
14. [DOOM 2] chenărui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiesc, imperf. 3 sg. chenăruia; conj. prez. 3 să chenăruiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL