1. [DEX '09] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.
2. [MDA2] chiaburi vr [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pzi: ~resc / E: chiabur] 1-2 A deveni chiabur (1, 3).
3. [DLRLC] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. Tudorel se-mbogățea, Tudorel se chiaburea. TEODORESCU, P. P. 670.
4. [DLRM] CHIABURI, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.
5. [Șăineanu, ed. VI] chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP.
6. [DEX '09] CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār.
7. [MDA2] ceabur2 sm vz cheabur
8. [MDA2] cheabur, ~ă smf, a vz chiabur
9. [MDA2] cheaburi v vz chiaburi
10. [MDA2] chiaboroi sm [At: C V, 1949, nr. 6, 24 / Pl: ~ / E: chiabur + -oi] 1-2 (Prt) Chiabur (1-2).
11. [MDA2] chiabur sm, a [At: CALENDAR (1895) / V: chea~, ghea~, cea~ / Pl: ~i, ~e / E: tc kjabir] 1-2 (Îoc țăran sărac și mijlocaș) (Țăran) îmbogățit. 3-4 (Om) care dispune de avere în bani Si: (Trs) gazdă, găzdac, (arf) barosan.
12. [MDA2] gheabur, ~ă smf, a vz cheabur
13. [CADE] CHIABUR adj. și sm. Bogătaș, cu stare: era un om zdravăn, care, după îmbrăcăminte, se vedea a fi ~ (D.-ZAMF.) [tc. kiabir].
14. [DEX '98] CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.
15. [DLRLC] CHIABUR2, -Ă, chiaburi, -e, adj. Care are însușirile unui chiabur1; care dispune de avere, înstărit, bogat. El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5. El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207. La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lume – tot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91.
16. [DLRLC] CHIABUR1, chiaburi, s. m. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pămînt decît poate lucra singur și dispune de importante mijloace de producție; el folosește muncă salariată, exploatînd pe țăranii muncitori și constituie unul dintre elementele cele mai reacționare și mai potrivnice regimului democrat-popular. Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor pămînturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274. În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 287.
17. [DLRM] CHIABUR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pămînt decît poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. 2. Adj. Înstărit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.
18. [Șăineanu, ed. VI] chiabur a. și m. putred de bogat: e chiabur, se scaldă în averile sale PANN. [Turc. KIABIR].
19. [Scriban] cheabúr, -ă (ea dift.) s. și adj. (turc. kiabir, d. ar. kebir, mare, puternic). Fam. Bogat (vorbind de oamenĭ).
20. [DOOM 3] chiaburi (a se ~) (rar) (desp. chia-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chiaburesc, 3 sg. se chiaburește, imperf. 1 sg. mă chiabuream; conj. prez. 1 sg. să mă chiaburesc, 3 să se chiaburească; imper. 2 sg. afirm. chiaburește-te; ger. chiaburindu-mă
21. [DOOM 2] !chiaburi (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburește, imperf. 3 sg. se chiaburea; conj. prez. 3 să se chiaburească
22. [DOOM 3] chiabur (desp. chia-) adj. m., s. m., pl. chiaburi; adj. f., s. f. chiabură, pl. chiabure
23. [DOOM 2] chiabur (chia-) adj. m., s. m., pl. chiaburi; adj. f., s. f. chiabură, pl. chiabure
24. [MDO] chiabur
25. [IVO-III] chiabur.
26. [DER] chiabur (chiabură), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).
27. [DRAM 2021] chiabur, chiaburi, s.m. 1. Țăran înstărit; gazdă. 2. (fam.) Bogat: „O aflat că tata o fost chiabur...” (Fărcașa). – Din tc. kibar „nobil, bogat” (DEX, DLRM); din tc. kiabir, kebir „mare, puternic” (DER, MDA).
28. [DRAM 2015] chiabur, chiaburi, s.m. – Țăran înstărit; gazdă. (fam.) Bogat: „O aflat că tata o fost chiabur...” (Fărcașa). – Din tc. kibar „nobil, bogat” (DEX, DLRM); din tc. kiabir, kebir „mare, puternic” (Cihac, Scriban, Șăineanu, DER, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL