1. [DEX '09] BUNĂSTARE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen. -dat.: bunăstării] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).
2. [MDA2] bunăstare sf [At: MARIAN, NU. 752 / G-D: ~stării, (iuz) ~ neistări / Pl: ~tări / E: bună + stare (după ger Wohlstand)] Situație materială bună Si: prosperitate.
3. [DEXI] bunăstare s.f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. ◊ Bunăstare economică = bunăstare umană care decurge din consumul de bunuri și servicii. Bunăstare socială = prosperitate a societății sau a comunității în ansamblul ei. • pl. -ări. /bună + stare, după germ. Wohlstand.
4. [DEX '98] BUNĂSTARE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).
5. [DLRLC] BUNĂSTARE s. f. Prosperitate. Statul democrat-popular sprijină pe țăranii cu gospodării mici și mijlocii și pe meseriași, cu scopul de a-i feri de exploatarea capitalistă, de a spori producția realizată de ei și de a ridica bunăstarea lor. CONST. R.P.R. 12. – Forme gramaticale: gen.-dat. bunăstării și buneistări.
6. [DLRM] BUNĂSTARE s. f. Prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei-stări] – Din bună + stare (după germ. Wohlstand).
7. [DOOM 3] bunăstare (prosperitate) (desp. -năs-ta-/-nă-sta-) s. f., art. bunăstarea, g.-d. art. bunăstării (Bunăstarea multor politicieni a sporit.)
8. [DOOM 2] bunăstare (prosperitate) (~ a lui a sporit) (-năs-ta- / -nă-sta-) s. f., art. bunăstarea, g.-d. art. bunăstării
9. [MDO] bunăstare, gen. bunăstării
10. [IVO-III] bunăstare, bunei stări gen. a.
11. [DOOM 2] bună stare (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL