1. [DEX '09] CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus.
2. [MDA2] celibat sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat celibatus] Stare a unei persoane necăsătorite Si: burlăcie, burlăcărie, holteie.
3. [CADE] * CELIBAT sbst. Starea unei persoane necăsătorite [fr.].
4. [DLRLC] CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, stare a unei persoane necăsătorite.
5. [DLRM] CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Fr. célibat (lat. lit. caelibatus).
6. [DN] CELIBAT s.n. Situație a celui necăsătorit; burlăcie. [Pl. -turi. / < fr. célibat, cf. lat. caelibatus].
7. [MDN '00] CELIBAT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus)
8. [Șăineanu, ed. VI] celibat n. starea celui neînsurat: celibatul preoților catolici deveni obligatoriu dela 1074.
9. [Scriban] *celibát n., pl. e și urĭ (lat. caelibatus, d. caelebs, celibatar). Starea celuĭ necăsătorit, burlăcie.
10. [DOOM 3] celibat s. n.
11. [DOOM 2] celibat s. n.
12. [DAS] CELIBAT. Subst. Celibat, burlăcie, holteie, feciorie, junie (înv.). Burlac, celibatar, holtei, holteiaș (dim.), fecior, june (reg.), bărbat neînsurat (necăsătorit), flăcău tomnatic, becher (fam.), becheraș (dim., fam.), cavaler (pop.). Fecioară, femeie nemăritată, femeie necăsătorită, femeie singură, fată bătrînă, fată rămasă, celibatară. Misoginism (livr.), misoginie, misogamie. Misogin. Adj. Burlac, necăsătorit. Misogin. Vb. A fi neînsurat (necăsătorit, burlac), a burlăci, a holtei, a feciori (pop.), a sta necăsătorit (neînsurat), a rămîne necăsătorit (neînsurat). A fi necăsătorită (nemăritată); a fi liberă, a trăi singură, a sta necăsătorită (nemăritată), a rămîne necăsătorită (nemăritată), a fi fată în păr, a rămîne fată în păr, a rămîne fată bătrînă, a îmbătrîni în vatră, a împleti cosiță albă. V. divorț, văduvie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL