1. [DEX '09] CASTRAVETE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool. în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița).
2. [MDA2] castravete sm [At: BIBLIA (1688), 101/2 / V: crasta~, crăstăv~ / Pl: ~eți / E: castraveți (pll) castraveț < bg краставица] 1 (Bot) Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus). 2 (Prc) Fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. 3 (Îe) A vinde ~eți la grădinar A da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 4 Castravecior (2). 5 (Bot; reg) Plesnitoare (Ecbalium elaterium). 6 (Zlg; îc) ~-de-mare Holoturie (Zygophylum fabago).
3. [CADE] CASTRAVETE, Mold. CRASTAVETE sm. 🌿 1 Plantă curcubitacee, cu tulpina acățătoare prin cîrcei, acoperită cu peri aspri; face flori galbene și produce un rod, de formă aproape cilindrică, care se mănîncă crud sau murat (Cucumis sativus) (🖼 956) ¶ 2 Rodul comestibil al acestei plante; proverb: nu vinde castraveți la grădinar, se zice cuiva care caută să învețe pe altul, să arate altuia cum să facă un lucru la care acesta se pricepe mai bine [srb. krastavac].
4. [DEX '98] CASTRAVETE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool., în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița).
5. [DLRLC] CASTRAVETE, castraveți, s. m. Legumă de formă lunguiață și de culoare verde, care se consumă crudă sau murată, mai rar gătită; planta care produce acest fruct (Cucumis sativus). Un borcan mare de lut, pentru castraveți murați, era așezat în colțul balconului. BART, E. 105. Cu mustăți în multe părți, Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar (sau grădinarului) = a da explicații cuiva care se pricepe mai bine; a căuta să păcălești pe unul mai șiret decît tine. ◊ (Neobișnuit) A vinde castraveți = a spune fleacuri, nimicuri, minciuni. Ce tot vinzi castraveți? bombăni el. Au mai trecut și alții pe-aici și tot așa băteau cîmpii. PAS, Z. III 125.
6. [DLRM] CASTRAVETE, castraveți, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de formă lunguiață, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da cuiva explicații într-o problemă pe care cel care ascultă o cunoaște mai bine decît tine. – Bg. krastavec).
7. [Șăineanu, ed. VI] castravete m. 1. plantă originară din Azia, se cultivă pentru fructele sale comestibile, întrebuințate la bucătărie (Cucumis sativus); 2. rodul castravetelui, mare, lunguieț și acoperit cu tubercule puțin proeminente: din castraveți se fac murături. [Bulg. KRASTAVIȚŬ (din slav, krastavŭ, râios, din cauza pielii buboase), de unde și forma Mold. crastavete].
8. [Scriban] castravéte (vest, sud) și crastavete (nord) m. (bg. krastavica, d. krastav, rîĭos, krasta, rîĭe. Întîĭ s’a dat acest nume castraveților celor micĭ și brobonațĭ). V. crăstăval). O plantă cucurbitacee. Fructu eĭ, lungăreț, din care se face salată saŭ care se murează (cúcumis sativus). V. pepene.
9. [MDA2] căstrăvete sm vz castravete
10. [MDA2] câstravete sm vz castravete
11. [MDA2] crastavete sm vz castravete
12. [MDA2] crestavete sn vz castravete
13. [MDA2] crestăvete sn vz castravete
14. [CADE] ❍ CRASTAVETE, CRĂSTĂVEȚ = CASTRAVETE.
15. [Șăineanu, ed. VI] crastavete m. Mold. V. castravete.
16. [Scriban] crastavéte, V. castravete.
17. [DOOM 3] castravete s. m., art. castravetele; pl. castraveți
18. [DOOM 2] castravete s. m., pl. castraveți
19. [MDO] castravete
20. [IVO-III] castravete, -ți.
21. [DOOM 3] castravete-de-mare (animal) s. m., art. castravetele-de-mare; pl. castraveți-de-mare
22. [DOOM 2] castravete-de-mare (animal) s. m., pl. castraveți-de-mare
23. [DER] castravete (castraveți), s. m. – Plantă legumicolă al cărui fruct, de culoare verde, se consumă crud (Cucumis sativus). – Var. crastavete. Mr. castraveț, megl. căstrăveț. Bg. krastavica, din sl. krastavŭ „rîios” (Miklosich, Lexicon, 309; Cihac, II, 81; Meyer 177; Conev 48); cf. sb. krastavac, alb. krastavec.
24. [DFL] CUCUMIS L., CASTRAVETE, PEPENE, fam. Cucurbitaceae. Gen originar din Africa, Asia, America, cca 38 specii, erbacee, agățătoare sau întinse pe sol, anuale sau perene, aspre. Frunze lobate, nelobate sau crestate. Cîrcei simpli, uneori cu spini. Flori galbene, monoice, marginea caliciului cu 5 lobi, corolă rotundă sau campanulată, adînc-lobată, în 5 lobi lunguieți sau ovali, cu vîrf ascuțit, cele femele singulare, rareori în buchet, stil scurt cu 3-5 stigmate, cele mascule în buchet, rareori singulare, 3 stamine și un rest de ovar glandulos. Fruct subglobulos sau oblong-cărnos, cu mai multe semințe în 3 sau mai multe rînduri.
25. [DFL] Cucumis sativus L. « Castravete ». Specie care înflorește în mai-iun. Flori cu corolă galbenă. Plantă anuală, erbacee. Tulpină agățătoare cu cîrcei și peri rigizi. Fructe lunguiețe, comestibile, verzi, galbene la maturitate, miezul verde sau alb. Frunze cordiforme, aspre la pipăit, cu 3-4 lobi acuți și cîrcei simpli.
26. [Argou] castravete, castraveți s. m. (er.) 1. penis. 2. (adol.) om lipsit de personalitate; figură ștearsă.
27. [Argou] a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL