1. [DEX '09] BORCAN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.
2. [MDA2] borcan sn [At: (a. 1746) MĂRGĂRITARE, ap. TDRG / Pl: ~e, (înv) -i / E: bg буркан] 1 Vas (cilindric de sticlă) pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. 2 Conținut al unui borcan (1). 3 Vas împreună cu conținutul. 4 Oală. 5 Ulcior. 6 (Fig; irn) Nas mare. 7 (Îs) Măr ~ Borcănat.
3. [DEXI] borcan s.n. 1 Vas cilindric (din sticlă, din lut, din ceramică, din materiale plastice etc.) larg la gură, fără toartă, care este folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. Borcan de dulceață. 2 Fig. (fam., iron.) Nas mare. • pl. -e. /<magh. bokál „urcior de lut sau de sticlă”; cf. it. boccale, germ. Pokal.
4. [CADE] BORCAN (pl. -ane) sn. 1 Vas de pămînt sau de sticlă, de formă cilindrică, larg la gură, întrebuințat pentru păstrarea conservelor (fructe, dulcețuri, murături, etc.), pentru alifiile farmaciștilor, etc. (🖼 541) ¶ 2 Vas de pămînt cu toartă (pentru vin, apă, etc.), ulcior: ședeam cu socru-meu... dinaintea unui ~ de vin (CAR.); îi dete două ~e, cu care să ia apă (ISP.) ¶ 3 ⊕ Cap [blg. burkan; comp. ung. borkancsó].
5. [DEX '98] BORCAN, borcane, s. n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.
6. [DLRLC] BORCAN, borcane, s. n. Vas (de sticlă, de lut, de faianță etc.), avînd de obicei formă cilindrică, fără toartă, larg la gură și cu marginile ușor răsfrînte; se întrebuințează la păstrarea dulcețurilor, murăturilor etc. Zîmbi zîna cînd auzi și văzu urcioarele... Nu zise însă nimic care să-i dea vro bănuială, ci îi dete două borcane, cu care să ia apă mai în grabă. ISPIRESCU, L. 127.
7. [DLRM] BORCAN, borcane, s. n. Vas (de sticlă, de formă cilindrică) fără toartă, larg la gură, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Bg. burkan.
8. [Șăineanu, ed. VI] borcan n. vas de pământ sau de sticlă, oală mai mare de pus și păstrat lucruri lichide: borcan de dulceață, de murături. [Ung. BORKANNA, din bor, vin, și kanna, cană].
9. [Scriban] borcán n., pl. e (ung. borkancsó, canceŭ de scos vin, de unde și bg. burkan, borcan). Vest. Gavanos, vas de ținut dulceață ș.a. Cană de ținut apă pe masă și orĭ la spălător, de adus vin ș.a. – V. ibric, urcĭor.
10. [DOOM 3] borcan s. n., pl. borcane
11. [DOOM 2] borcan s. n., pl. borcane
12. [DER] borcan (borcane), s. n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” și kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat).
13. [Argou] borcan, borcane s. n. gheretă de unde polițiștii supraveghează traficul rutier.
14. [Argou] a avea o ciocnire la borcan expr. a avea o întâlnire amoroasă
15. [Argou] a încurca borcanele expr. (pop.) a face o confuzie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL