1. [DEX '09] CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant.
2. [MDA2] capitulant, ~ă [At: SCÂNTEIA, 1949, nr 1330 / Pl: ~nți, ~e / E: rs капцтулянт] 1-2 smf, a (Persoană) care capitulează (3) Si: capitulard (1-2).
3. [DEX '98] CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant.
4. [DLRLC] CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană lipsită de tărie, gata să capituleze fără re zistență sau care părăsește o poziție ideologică în mod. laș și trădător. De la partidul lui Lenin-Stalin – rațiunea, cinstea și onoarea epocii noastre – învață partidele comuniste și muncitorești din întreaga lume să ducă o luptă necontenită pentru întărirea unității rîndurilor lor pentru întărirea legăturilor lor cu masele, pentru demascarea și zdrobirea oportuniștilor de tot felul, ă trădătorilor și capitulanților din propriile lor rînduri. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32.
5. [DLRM] CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană gata să cedeze cu ușurință în fața unui adversar; persoană care părăsește o poziție ideologică, care își reneagă principiile și tovarășii de luptă. – Fr. capitulant.
6. [DN] CAPITULANT, -Ă s.m. și f. Cel care capitulează ușor în fața adversarului; (fig.) cel care părăsește ușor o poziție; capitulard. [< fr. capitulant].
7. [MDN '00] CAPITULANT, -Ă s. m. f. cel care capitulează; capitulard. (< rus. kapitulant)
8. [DOOM 3] capitulant (rar) s. m., pl. capitulanți
9. [DOOM 2] capitulant (rar) s. m., pl. capitulanți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL