1. [DEX '09] CANAPEA, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se stă și se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.
2. [MDA2] canapea sf [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 23 / V: (Trs) ~peu sn, ~pei sn / Pl: ~ele / E: ngr ϰαναπές] Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori, capitonată) pe care se stă și pe care se poate dormi.
3. [CADE] *CANAPEA (pl. -pele) sf. Scaun lung, cu spate, pe care pot ședea 2-3 persoane sau pe care poate dormi cineva ca pe un pat (🖼 794): te lungești pe ~ua de catifea roșie (și) dormi ca acasă l.-GH. [fr.].
4. [DEX '98] CANAPEA, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.
5. [DLRLC] CANAPEA, canapele, s. f. Mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele. V. sofa. Îl culcă pe Constandin pe o canapea îmbrăcată cu mușama cafenie. DUMITRIU, N. 237. De-a lungul pereților erau canapele lungi, înguste și în dreptul lor mesele puse cap la cap. CAMIL PETRESCU, N. 33. ◊ (Poetic) Ajungînd la capătul aleii, ne-am pus pe o canapea de brazde. NEGRUZZI, S. I 45.
6. [DLRM] CANAPEA, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Fr. canapé.
7. [DN] CANAPEA s.f. 1. Divan îngust, îmbrăcat în stofă sau în piele, care are de obicei un spătar și brațe; sofa. 2. Felie de pîine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc. [< fr. canapé, cf. germ. Kanapee].[1]
8. [MDN '00] CANAPEA s. f. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam etc. (< fr. canapé)
9. [Șăineanu, ed. VI] canapeà f. scaun lung cu spate: divan, sofa.
10. [Scriban] *canapeá f., pl. ele (fr. canapé, d. lat. conopéum, vgr. konopeîon, polog de țînțarĭ, d. kónops, țînțar; ngr. kánapés. Sofa, scaun lat și moale pe care pot ședea maĭ mulțĭ inșĭ alăturĭ.
11. [MDA2] canapei sn vz canapea
12. [MDA2] canapeu sn vz canapea
13. [CADE] *CANAPELUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. CANAPEA: aud un grozav hîrcăit pe canapeluța unde el dormea NEGR..
14. [DOOM 3] canapea s. f., art. canapeaua, g.-d. art. canapelei; pl. canapele
15. [DOOM 2] canapea s. f., art. canapeaua, g.-d. art. canapelei; pl. canapele, art. canapelele
16. [DER] canapea (canapele), s. f. – Sofa. – Var. (Mold.) canape. – Mr. canape. It., fr. canapé (sec. XIX), cf. ngr. ϰαναπές, tc. kanape.
17. [DGE] CANAPEÁ s.f. Felie de pâine fără coajă, de grosime și formă variabile (pătrată, rotundă, triunghiulară), unsă de obicei cu unt, apoi garnisită divers; poate fi servită rece, pâinea fiind prăjită sau nu în prealabil, sau caldă, gratinată după ce a fost garnisită; fr. canapé; germ. Canapé.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL