1. [DEX '09] CAPTAȚIE, captații, s. f. (Rar) Captare. ♦ (Jur.) Încercare de a câștiga bunăvoința unei persoane pentru a o determina să facă anumite liberalități testamentare. – Din fr. captation, lat. captatio.
2. [MDA2] captație sf [At: DA / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr captation, lat captatio] 1 (Rar) Captare (6). 2 (Prt) Uneltiri viclene în scopul obținerii, prin act juridic, a anumitor foloase pentru cineva în dauna altcuiva.
3. [DEX '98] CAPTAȚIE, captații, s. f. (Rar) Captare. ♦ Uneltiri viclene întrebuințate în scopul obținerii, printr-un act juridic, a anumitor foloase pentru cineva în dauna altcuiva. – Din fr. captation, lat. captatio.
4. [DLRM] CAPTAȚIE s. f. (Rar) Captare. ♦ Uneltiri viclene întrebuințate în scopul de a obține, printr-un act juridic, anumite foloase în dauna cuiva. – Fr. captation (lat. lit. captatio, -onis).
5. [DN] CAPTAȚIE s.f. (Rar) Captare. ♦ Uneltire făcută cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva. [Gen. -iei, var. captațiune s.f. / cf. fr. captation, lat. captatio].
6. [MDN '00] CAPTAȚIE s. f. 1. captare. 2. uneltire cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva. (< fr. captation, lat. captatio)
7. [MDA2] captațiune sf vz captație
8. [CADE] *CAPTAȚIUNE sf. ⚖️ Faptul de a capta, de a dobîndi o moștenire, o donațiune prin lingușiri sau amăgeli [fr.].
9. [DN] CAPTAȚIUNE s.f. v. captație.
10. [Șăineanu, ed. VI] captați(un)e f. insinuare vicleană spre a dobândi oarecare folos.
11. [Scriban] *captațiúne f. (lat. captátio, -ónis). Acțiunea de a capta. – Și -áție, dar ob. -áre.
12. [DOOM 3] captație (desp. -ți-e) s. f., art. captația (desp. -ți-a), g.-d. art. captației; pl. captații, art. captațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] captație (rar) (-ți-e) s. f., art. captația (-ți-a), g.-d. art. captației; pl. captații, art. captațiile (-ți-i-)
14. [DE] CAPTAȚIE (< capta) s. f. 1. (PSIH.) Atitudine posesivă exclusivă și agresivă față de obiecte sau persoane agreate. Se manifestă la copii mici, în atitudinile mamelor posesive și hiperprotectoare, în cazuri nevrotice (capricii, gelozie, etc.). 2. (Dr.) Încercare de a cîștiga bunăvoința unei persoane pentru a o determina să facă anumite liberalități testamentare, fie în favoarea proprie, fie în beneficiul altor persoane.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL