1. [DEX '09] BĂUTURĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutură s. f.] – Lat. *bibitura.
2. [MDA2] băutură sf [At: COD. VOR. 158/2 / V: beu~ / Pl: ~ri / E: ml *bibitură] 1 Băut1. 2 (Înv) Chef. 3 Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea sau pentru plăcere. 4 Lichid alcoolic potabil. 5 Consum de mari cantități de lichide alcoolice. 6 (Îe) A (nu) ține la ~ A (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice.
3. [DEXI] băutură s.f. 1 Lichid potabil (care conține alcool). 2 Consum mare de alcool. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. A da peste cap băutura v. cap. A fi dîrz de băutură v. dîrz. A o duce (sau a petrece) (tot) într-o mîncare și într-o băutură v. mîncare. A i se sui cuiva băutura la (ori în) cap v. sui. A ține (pe cineva) pe mîncare și pe băutură v. ține. A i se urca cuiva băutura la cap v. urca. ♦ Ext. (fam.) Chef, petrecere. De ziua lui a făcut o băutură strașnică. 3 (pop.) Medicament care se bea. • sil. bă-u-. pl. -i. și (reg.) beutură s.f. /lat. *bibitura.
4. [CADE] BĂUTURĂ (pl. -turi) sf. 🍸 1 Orice se bea pentru a-și astîmpăra setea, ca doctorie, etc.; se zice în spec. de vin, bere, rachiu și alte spirtoase: băuturi răcoritoare, spirtoase; de va fi... beat de ~ ... nu se va certa (PRV.-MB.) ¶ 2 Faptul, obiceiul de a bea: a se da la ~, a începe să bea peste măsură, a căpăta darul beției; proverb: băutura e unde e, mîncarea e fudulie, bețivul ține numai la băutură, de mîncare se poate lipsi ușor [lat. bĭbĭtura].
5. [DEX '98] BĂUTURĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutură s. f.] – Lat. *bibitura.
6. [DLRLC] BĂUTURĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astîmpăra setea, de plăcere, ca doctorie etc. Iarăși se urcase, parcă, aburul băuturii în capul lui. PAS, L. I 30. Un moș mai vechi dintre neamuri... a închinat străinilor de față un pahar de băutură. SADOVEANU, N. F. 40. Hîrca s-a încredințat că împăratul doarme, bizuindu-se... în puterea băuturii sale. CREANGĂ, P. 100. 2. (Abstract) Băut (2). De prea multă băutură muri. POP. ◊ Expr. A se da la băutură = a se da la beție; a se apuca de băut. ♦ Petrecere la care se bea, chef. O dusesem într-o băutură... M. I. CARAGIALE, C. 8. – Pronunțat: bă-u-. – Variantă: (regional) beutură (ARDELEANU, D. 122, BUDAI-DELEANU, Ț. 320, ALECSANDRI, P. P. 188) S. f.
7. [DLRM] BĂUTURĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astîmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut1. ♦ Chef (1). O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutură s. f.] – Lat. *bibitura.
8. [Șăineanu, ed. VI] băutură f. 1. orice lichid care se bea: apa e băutura cea mai sănătoasă; 2. în special, băutură spirtoasă (vin, rachiu, licher); 3. medicament care se bea: băutură adormitoare.
9. [Scriban] băutúră f., pl. ĭ. Acțiunea de a bea (beție): n’am maĭ văut așa băutură (V. mîncătură). Ceĭa ce se bea, maĭ ales băutură spirtoasă. Medicament lichid: băutură adormitoare. – Vechĭ, iar azĭ Olt. Trans. be-. V. poțiune.
10. [DEX '09] BEUTURĂ s. f. v. băutură.
11. [MDA2] beutură sf vz băutură
12. [DEXI] beutură s.f. v. băutură.
13. [DCR2] băutură-dinamită s. f. Băutură foarte tare ◊ „Din comerț au dispărut aproape complet acele băuturi-dinamită, fabricate pe bază de esențe și culori, numite popular «Secărică», «Adio mamă» etc.” R.l. 19 II 67 p. 3 (din băutură + dinamită)
14. [Șăineanu, ed. VI] beutură f. v. băutură.
15. [DOOM 3] băutură (desp. bă-u-) s. f., g.-d. art. băuturii; pl. băuturi
16. [DOOM 2] băutură (bă-u-) s. f., g.-d. art. băuturii; pl. băuturi
17. [MDO] băutură
18. [IVO-III] băutură, -ri.
19. [Argou] a se întrece cu băutura expr. a consuma băuturi alcoolice în mod exagerat.
20. [Argou] a-și îneca amarul / grijile / necazurile în băutură expr. a se apuca de băut (din cauza unei decepții, a unor supărări etc.).
21. [Argou] BĂUTURĂ ALCOOLICĂ adio, mamă!, adormire, agheasmă, albitură, basamac, bibliotecă, calciu, calmant, ciorbă, dezinfectant, doctorie, genocid, glicerină, insecticid, întăritor, lichid, macheală, matrafox, pileală, pimos, pișvaser, pivo, poșircă, prescură, specială, stropeală, șampanie penală, șnaps, șoricioaică, șterge-mă din cartea de mobil, tărie, te-am zărit printre morminte, trăscău, trotil, țuischi, udătură, udeală, ulei, verde, visichi, zăhărel.
22. [Argou] STICLĂ CU BĂUTURĂ ALCOOLICĂ capsulă, fiolă, glajă, perfuzie, torpilă, volum.
23. [DAS] BĂUTURI ALCOOLICE. Subst. Băutură, băuturică (dim.), licoare; ambrozie, nectar (fig); băutură alcoolică, băutură spirtoasă, spirtoase, alcool, spirt, țucsuială, udeală (pop.), udătură (pop. și fam.), udăturică (dim., rar), pileală (fam.). Băutură tare; băutură slabă, poșircă (pop. și fam.), vurt (reg.), țîșpoacă (reg.), bulearcă (reg.). Vin, vinișor (dim.), vinuț (pop.), vinuleț (pop.), vinaț, apă de sapă (glumeț); must, tulburel, zaibăr (reg.); vin spumos, șampanie, tizană (înv.); șpriț, mișmaș (fam.), carcalete. Rachiu, rachiaș (dim.), răchie (reg.), țuică, țuiculiță (dim.), țuiculeană, zeamă de prune (pop.), trăscău (reg.), palincă (reg.), pălincuță (reg.), vinars (reg.), șliboviță, votcă, basamac, holercă (reg.), șnaps (reg.), prăștină (reg.), rachiu de drojdie, tescovină, baștină (reg.); secărică. Bere, porter (înv.), zitum (ant.). Hidromel, mied (pop.). Vișinată, vișinap; afinată; cherry-brandy. Lichior. Absint. Mastică. Vermut. Bitter. Chartreuse. Gin. Whisky. Coniac. Rom. Grog. Punci. Coctail. Adj. Alcoolic, spirtos. Vb. A prepara o băutură; a face vin; a face (a fierbe) țuică; a alcooliza; a șampaniza, A consuma băuturi (alcoolice), a bea, a se îmbăta, a se țuicări, a se țuicui. V. beție, local.
24. [DAS] BĂUTURI NEALCOOLICE. Subst. Băutură, băuturică (dim.), băutură nealcoolică; băuturi răcoritoare, răcoritoare. Apă; apă de băut, apă potabilă; apă minerală, borviz, borcut (reg.), sifon. Sirop, suc, sorbet (rar), limonadă, citronadă, oranjadă, orjad (înv.); pepsi-cola, coca-cola; bragă; salep; cvas. Ceai; tizană. Cafea, cafeluță (dim., fam.), nescafe, șvarț (rar), marghiloman, mazagran. Vb. A bea, a sorbi, a înghiți. A face cură de apă minerală. A servi ceai. A prepara băuturi. A fierbe (a face) cafea, a cafeli (fam., rar). V. alimente, apă, lapte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL