1. [DEX '09] BITTER, (2) bitteruri, s. n. 1. Lichior amar, consumat ca aperitiv. 2. Sort, porție de bitter (1). [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.
2. [MDA2] bitter sn vz biter
3. [DEXI] bitter [’bitər] s.n. Lichior amar, preparat prin macerarea anumitor plante medicinale în alcool de ienupăr, care este consumat în scopuri terapeutice sau ca aperitiv. • pl. -uri. scris și biter s.n. /<germ. Bitter, fr., engl. bitter.
4. [DN] BITTER s.n. Băutură alcoolică preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupere. [Scris și biter. / < fr., engl. bitter, germ. Bitter, cf. ol. bitter – amar].
5. [MDN '00] BITTER [BITĂR] s. n. băutură amară, preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupăr. (< germ. Bitter, fr., engl. bitter)
6. [MDA2] biter sn [At: DEX2 / V: bitter / Pl: ~e / E: ger Bitter] Băutură (aperitiv) dulce- amăruie, preparată prin macerarea unor substanțe în alcool.
7. [DEXI] biter2 s.n. v. bitter.
8. [DEX '98] BITER s. n. Nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.
9. [DN] BITER s.n. v. bitter.
10. [DCR2] biter s. n. (alim.) (Mai ales în sintagmele biter-citro, biter-tonic) Băutură cu gust amărui ◊ „Sortimente noi de băuturi răcoritoare, realizate de I.P.A. București în acest sezon: biter-citro, biter-tonic, mandorla.” R.l. 23 V 77 p. 5; v. și 7 II 84 p. 2 [scris și bitter] (din germ. Bitter; cf. fr., engl. bitter; DEX, DN3)
11. [Scriban] *biter n., pl. e (germ. bitter, amar). O băutură aperitivă amară originară din Olanda. Curat rom. amar.
12. [DOOM 3] bitter (germ.) [er pron. ăr] s. n., (porții; sorturi) pl. bitteruri
13. [DOOM 2] bitter (germ.) [e pron. ă] s. n., (sorturi, porții) pl. bitteruri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL