1. [DEX '09] BĂTĂTURI vb. IV v. bătători.
2. [MDA2] bătături v vz bătători
3. [DEXI] bătături vb. IV. v. bătători.
4. [CADE] BĂTĂTURI 👉 BĂTĂTORI.
5. [DEX '98] BĂTĂTURI vb. IV v. bătători.
6. [DEX '09] BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătături vb. IV] – Din bătătură.
7. [DEX '09] BĂTĂTURĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.
8. [MDA2] bătători [At: I. IONESCU, C. 59/8 / V: -turi / Pzi: ~resc / E: bătătură] 1 vt A tasa un teren (drum, arie, curte etc.) Si: a bătuci. 2 vr A face bătături (6).
9. [MDA2] bătătură2 sf [At: BĂCESCU, P., 20 / Pl: ~ri / E: nct] (Iht; reg) Lăteț.
10. [MDA2] bătătură1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: bate + -ătură] 1 Bătaie. 2 (Agr) Tasare a unui teren. 3 Percuție. 4 (Rar) Bătaie (41). 5 (Rar) Bătaie (36). 6 Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. 7 (Fam; îe) A călca pe cineva pe ~ri A enerva (pe cineva). 8 Teren în preajma (sau mai ales în fața) casei. 9 (Pex) Curte. 10 (Pex) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 Melodie după care de execută bătătura1 (9). 12 (Țes) Firele care se introduc prin urzitura unei stofe, (bătându-se cu vatalele) Si: băteală, bătaie.
11. [DEXI] bătători vb. IV. 1 tr. (compl. indică pămînt, drumuri etc.) A tasa, a îndesa, a presa pentru a-l face compact, pentru a-l netezi etc.; a bătuci. 2 refl. A face bătături în palme, pe tălpi etc. • prez.ind. -esc. și (pop.) bătături vb. IV. /bătătură + -i.
12. [DEXI] bătătură s.f. 1 Teren bătătorit (în fața casei). ♦ Ext. (pop.) Curte (la casele țărănești). 2 Îngroșare a pielii pe degete, pe tălpi sau în palme. ◊ Expr. A călca pe cineva pe bătătură (sau pe bătături) = a atinge pe cineva unde îl doare mai tare; a supăra (foarte tare) pe cineva. 3 (țes.) Băteală, bătaie. Surtucul lui... era mai mult urzeală decît bătătură (EMIN.). 4 (pop.) Bătaie (în ușă, în fereastră etc.). 5 (pop.) Adiere. Bătătura vîntului. • pl. -i. /lat. battĭtura, -ae.
13. [CADE] BĂTĂTORI (-oresc), BĂTĂTURI (-uresc) vb. tr. A întări, a îndesa pămîntul, călcîndu-l cu picioarele sau bătîndu-l cu maiul: astupară groapa, o bătătoriră cu tălpile și plecară... (DEM.); Și-apoi în pusta mea s’o îngrop Și s’o bătăturesc cu carul (D.-ZAMF.) [bătătură].
14. [CADE] BĂTĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a bate, bătaie: auzind... bătătura în poartă, se minunară că ce poate să fie (RET.) ¶ 2 Bătaia vîntului: niște lemne legete de copaciu... lovindu-se la bătătura vîntului (SB.) ¶ 3 Loc bătătorit, îndesat, întărit prin multă călcare sau batere; în spec. locul dinaintea casei care, prin continua călcare de vite și de oameni, s’a bătut bine, așa că nu mai crește iarba pe el; pr. ext. curte, ogradă: o potecă strîmtă... străbătea de la poartă pînă în bătătura locuinței stăpînului (ODOB); se pîrpălea cu Irina la soarele care poleia bătătura lor (DLVR.) ¶ 4 Locul bătut din fața cîrciumei satului, unde se adună vara flăcăii și fetele ca să joace: aici e întîiul popas al chervanelor ce... umplu bătătura cîrciumelor (VLAH.); juca mărunt în ~, cumpănindu-se în toate părțile (SAD.) ¶ 5 Întăritură, învîrtoșare a pielei, la mîini sau la picioare, și pe spinarea animalelor de muncă sau de călărie, produsă prin batere sau frecare (🖼 413): făcîndu-mi loc printre dame... câlcînd pe bătăturile moșnegilor (NEGR.); proverb: a călca pe cineva pe bătături, a-l atinge unde e mai simțitor ¶ 6 Firul de tort ce se bate cu suveica în urzitura pînzei, numit și „băteală” (🖼 414): surtucul lui era mai mult urzeală decît ~ (EMIN.) [lat. battĭtura].
15. [DEX '98] BĂTĂTURĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.
16. [DLRLC] BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A bate un teren (drum, arie, curte etc.) spre a-l face tare și neted; a bătuci. Bătătorea cu tăvălugul pămîntul răscolit. 2. Refl. A se umple de batături. I s-au bătătorit mîinile.
17. [DLRLC] BĂTĂTURĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (mai ales în jurul casei) pe care nu crește iarba; p. ext. ogradă, curte. Cîteva căruțe așteptau în bătătura morii; între roțile uneia un om dormea cu fața în sus, la umbră. SADOVEANU, O. IV 431. Și mi-a plăcut în junei meu Să văd flăcăi pe bătătură, Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. 2. Îngroșare a pielii de pe mîini sau picioare, din cauza unei vătămări provocate de obiecte tari. Palmele aceste țărănești ale noastre, străpunse de pălămidă și pline de bătături, cum le vedeți, vă țin pe dumneavoastră. CREANGĂ, A. 156. Eu, făcindu-mi loc printre dame cam cavalerește, călcînd pe bătăturile moșnegilor care mă da la toți dracii... am alergat la celălalt capăt a galeriei. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe bătătură (sau pe bătături) = a atinge (pe cineva) unde-1 doare mai tare. Cu stăpînirea nu e de glumă dacă o calci pe bătătură. PAS, L. I 92. 3. (În opoziție cu urzeală) Băteală. Între urzeală și bătătură Șuieră-n zbor blesteme și ură. TOMA, C. V. 311. Roata ședea în mijlocul casei, și canură toarsă nu era pentru bătătură. CREANGĂ, A. 62. Surtucul lui... era mai mult urzeală decît bătătură. EMINESCU, N. 42. 4. (Rar) Bătaie, ciocănire (în ușă, în fereastră etc.). Auzind zmeii cei din curți bătătura în poartă, se minunară. RETEGANUL, P. V 71. 4. (Rar, numai în expr.) Bătătura vîntului = bătaia vîntului. Niște lemne legate de copaci... tot bonzănea, lovindu-se la bătătura vîntului. SBIERA, P. 172.
18. [DLRM] BĂTĂTORI, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.
19. [DLRM] BĂTĂTURĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei) pe care nu crește iarba; p. ext. ogradă, curte. 2. Îngroșare a pielii de pe mîini sau picioare din cauza unei frecări repetate. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe bătătură = a atinge (pe cineva) unde-l doare mai tare; a supăra. 3. Băteală. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătură.
20. [Șăineanu, ed. VI] bătătorì v. 1. a călca pământul cu picioarele ca să se așeze, a-l netezi bine; 2. a închide vitele în bătătură.
21. [Șăineanu, ed. VI] bătătură f. 1. curte țărănească, în special partea bătătorită a curții dinaintea casei: are vite în bătătură; 2. curte pe lângă o cârciumă, unde se joacă: flăcăii joacă în bătătură; 3. firul de tort care se petrece cu ajutorul suveicii prin rostul întins pe răsboiu: bătătura e de bumbac și urzeala de in; 4. piele groasă sau carne întărită, ce se face la mâini, ori la picioare (de mult umblet sau de mult lucru): am bătături; 5. crengi uscate, căzute din arbori: o babă aduna bătături. [Lat. BATTITURA].
22. [Scriban] bătătúră f. pl. urĭ (d. bat). Curte, locu din fața caseĭ, a cîrciumiĭ. Firele pe care le trece suveĭca transversal pin urzeală. Piele întărită maĭ ales la degete picĭoarelor din cauza încălțămintelor strîmte (calozitate). Acțiunea saŭ modu de a bate. halal bătătură (de ex. vorbind de baterea unuĭ fer cu ciocanu). V. batiște, băteliște, pistă.
23. [Scriban] bătăturésc v. tr. (d. bătătură). Bat, îndes cu tălpile, cu maĭu, saŭ cu alt lucru lat: a bătături pămîntu. – Și -oresc. (VR., 1924, 9, 307). V. bătucesc.
24. [DOOM 3] bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, 3 sg. bătătorește, imperf. 1 bătătoream; conj. prez. 1 sg. să bătătoresc, 3 să bătătorească
25. [DOOM 3] bătătură s. f., g.-d. art. bătăturii; pl. bătături
26. [DOOM 2] bătători (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătoresc, imperf. 3 sg. bătătorea; conj. prez. 3 să bătătorească
27. [DOOM 2] bătătură s. f., g.-d. art. bătăturii; pl. bătături
28. [MDO] bătători
29. [Argou] a face bătături în palmă expr. (iron.) a se masturba.
30. [DRAM 2021] bătătură, bătături, s.f. 1. Ogradă, curte. 2. Firele rezultate din pieptănarea cânepii sau inului; băteală. – Lat. battitura (Șăineanu, DEX); din bate + suf. -ătură (Scriban, MDA).
31. [DRAM 2015] bătătură, bătături, s.f. – 1. Ogradă, curte. 2. Firele rezultate din pieptănarea cânepii sau inului; băteală. – Lat. battitura (Șăineanu, DEX); din bate + suf. -ătură (Scriban, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL