1. [DEX '09] BĂLĂBĂNEALĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală.
2. [MDA2] bălăbăneală sf [At: BARCIANU / Pl: ~eli / E: bălăbăni + -eală] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6) Si: bănănăială (1-6), bălălăială.
3. [DEXI] bălăbăneálă s.f. (pop., fam.) Mers nesigur; mișcare legănată sau împleticită; (pop.) bălălăială. • pl. -eli. /bălăbăni + -eală.
4. [CADE] BĂLĂBĂNEALĂ (pl. -eli) sf. Starea în care se găsește cineva care se trudește bălăbănindu-se [bălăbăni].
5. [DLRLC] BĂLĂBĂNEALĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată (ca de om beat). Îi înveselea pe aceștia bălăbăneala lui Ion. PAS, L. I 27.
6. [DLRM] BĂLĂBĂNEALĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată. – Din bălăbăni + suf. -eală.
7. [DOOM 3] bălăbăneală s. f., g.-d. art. bălăbănelii; pl. bălăbăneli
8. [DOOM 2] bălăbăneală s. f., g.-d. art. bălăbănelii; pl. bălăbăneli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL