1. [MDA2] băcănit3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băcăni] 1 Care a fost vopsit cu băcan2. 2 Fardat. 3 (Psr; d. oi) Care a fost însemnat cu vopsea.
2. [MDA2] băcănit2[1] sn vz bocănit1
3. [MDA2] băcănit4, ~ă a vz bocănit2
4. [MDA2] băcănit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băcăni] (îvr) 1 Băcănire (1). 2 Fardare. 3 Băcănire (3).
5. [DEX '09] BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan2 (2). – Din băcan2.
6. [DEX '09] BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.
7. [DEX '09] BOCĂNIT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin lovirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.
8. [MDA2] băcăni1 [At: HEM 2816 / Pzi: ~nesc / E: băcan1] (Înv) 1 vt A vopsi cu băcan2. 2 vr A se farda. 3 vt (Psr) A însemna oile cu vopsea.
9. [MDA2] băcăni2 vi vz bocăni
10. [MDA2] bocăni [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) bocăn / E: boc + -ăni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.
11. [MDA2] bocănit sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: bocăni] 1 Lovire repetată cu un obiect tare în ceva Si: bocănitură (1). 2 Tropăială. 3 Ciocnit1. 4 Zgomotul produs de bocănit (1) Si: bocănitură (2).
12. [MDA2] boconi v vz bocăni
13. [DEXI] băcăní1 vb. IV. 1 tr. A vopsi cu băcan2. 2 refl. (despre femei) A se farda. 3 tr. A însemna oile cu vopsea. • prez.ind. -esc. /băcan2 + -i.
14. [DEXI] băcăni2 vb. IV. v. bocăni.
15. [DEXI] bocăni vb. IV intr. 1 A lovi cu un obiect tare în ceva, producînd zgomot. 2 A tropăi. • prez.ind. -esc, bocăn. și băcăni vb. IV. /form. expr.
16. [DEXI] bocănit s.n. Lovire cu un obiect tare în ceva, producînd zgomot; bocăneală. • pl. -uri. /v. bocăni.
17. [CADE] BĂCĂNI (-ănesc) I. vb. tr. A roși (ouăle) cu băcan. II. vb. refl. A-și drege fața cu băcan, a și da cu roșu pe față.
18. [CADE] BOCĂI 👉 BOCĂNI.
19. [CADE] BOCĂNI (-ănesc), BOCĂI (-ăesc) vb. intr. 1 A ciocăni, a bate cu ciocanul: de departe s’aud bocănind în șantiere ciocanele de fier (VLAH.) ¶ 2 A lovi tare cu tocurile încălțămintei în mers: străinii trecură bocănind cu cizmele peste podeț (SAD.) ¶ 3 A lovi, a bate (Ia ușă, etc.): toți bocăneau Ia ușă... și strigau cît le lua gura (CRG.) [boc!].
20. [CADE] BOCĂNIT sbst. – BOCĂNEALĂ: s’aude un ~ la dulapul din sală (VLAH.).
21. [CADE] BOCONI (-onesc) vb. tr. Trans. A ciocni paharele [comp. BOCĂNI].
22. [DEX '98] BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi cu băcan1 (2). – Din băcan1.
23. [DEX '98] BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.
24. [DEX '98] BOCĂNIT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – V. bocăni.
25. [DLRLC] BĂCĂNI, băcănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vopsi, a roși cu băcan. ♦ Refl. (Despre femei, ironic) A-și drege fața cu suliman roșu, a-și da cu roșu pe față. Ca o paparudă se băcănește cu roșu pe obraz. STANCU, D. 168.
26. [DLRLC] BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adevărat, a întărit Neonii Roșea, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. AL. I 169. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. – Pers. 3 și: bocăne (TOMA, C. V. 216).
27. [DLRLC] BOCĂNIT s. n. Acțiunea de a bocăni și zgomotul produs de lovire; bocănitură. Un timp au tăcut, ascultîndu-și bocănitul pașilor pe asfalt. GALAN, Z. R. 346. Un bocănit în ușă le rupse vorba. DUNĂREANU, CH. 215.
28. [DLRM] BOCĂNI, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1.
29. [DLRM] BOCĂNIT s. n. Acțiunea de a bocăni și rezultatul ei.
30. [Șăineanu, ed. VI] băcănì v. a se drege cu băcan, a-și da cu roșu pe față (de femei).
31. [Șăineanu, ed. VI] bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc!].
32. [Șăineanu, ed. VI] bocănit n. 1. lucrarea de a bocăni; 2. fam. trânteală: să mănânce bocănit.
33. [Scriban] băcănésc v. tr. (d. băcan 2). Munt. Colorez cu băcan: a băcăni oŭăle.
34. [Scriban] bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?
35. [DOOM 3] băcăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănesc, 3 sg. băcănește, imperf. 1 băcăneam; conj. prez. 1 sg. să băcănesc, 3 să băcănească
36. [DOOM 3] !bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocăn, 3 bocăne, imperf. 1 bocăneam; conj. prez. 1 sg. să bocăn, 3 să bocăne
37. [DOOM 3] bocănit s. n.
38. [DOOM 2] băcăni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băcănesc, imperf. 3 sg. băcănea; conj. prez. 3 să băcănească
39. [DOOM 2] bocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănesc / bocăn, imperf. 3 sg. bocănea; conj. prez. 3 să bocănească / să bocăne
40. [DOOM 2] bocănit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL