1. [DEX '09] BOCĂNITURĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.
2. [MDA2] bocănitură sf [At: DUNĂREANU, CH. 10 / Pl: ~ri / E: bocăni + -(i)tură] 1-2 Bocănit (1, 4).
3. [DEXI] bocănitură s.f. Bocănit. • pl. -uri. /bocăni + -itură.
4. [CADE] BOCĂNITURĂ (pl. -turi) sf. Bocăneală, bocănit, ciocănitură: aud prin somn bocănituri (VLAH.) [bocăni].
5. [DLRLC] BOCĂNITURĂ, bocănituri, s. f. Zgomotul produs prin bocănire; bocănit. De-afară veneau bocăniturile în fugă ale unor bocanci. CAMILAR, N. I 81. Tăcură lucrătorii, lăsînd loc huruitului mașinilor și bocăniturilor greoaie și repezi ale ciocanului. ARDELEANU, D. 249. Pe cînd bătrînul era aproape să-și isprăvească mîncarea, auzi cîteva bocănituri grele. DUNĂREANU, CH. 8.
6. [DLRM] BOCĂNITURĂ, bocănituri, s. f. Bocănit; zgomot produs prin lovire repetată cu un obiect tare. – Din bocăni + suf. -(i)tură.
7. [DOOM 3] bocănitură s. f., g.-d. art. bocăniturii; pl. bocănituri
8. [DOOM 2] bocănitură s. f., g.-d. art. bocăniturii; pl. bocănituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL