1. [DEX '09] BUTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: butur, buture s. m.] – Cf. butuc.
2. [MDA2] butură sf [At: LB / V: (Mun) ~re, ~tur, ~tor, (Ban) ~toară, ~toare / A: butură / Pl: ~ri și ~ re / E: cf butuc] 1 Butuc (2). 2 Buștean (1). 3 (Îf butură) Jgheab de fântână Cf știubei, budâi[1]. 4 (Îaf) Butuc (12) de viță. 5 (Îaf) Fir de papură. 6 (Îf butură, buture, butoară, butoare) Scorbură. 7 (Îf butoară, butoare; pgn) Gaură. 8 Butonieră (1).
3. [DEXI] butură s.f. (reg.) 1 Butuc. Sta oropsit p-un buture de stejar (DELAVR.). 2 Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează, fiind considerată sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3 Trunchi scorburos. 4 Butuc de viță-de-vie. Pasăre albă... Pe buturi de viță se puse (POP.). • acc și butură. pl. -i. și butur, buture s.m. /cf. butuc.
4. [CADE] BUTURĂ (pl. -ri) sf. BUTURE sm. Băn. BUTUR sm. 1 Butuc, buștean, buturugă: lîngă o butură arsă ... vre-o doi inși au sfîrșit de mîncat mălaiul în țăst LUNG.: Drăgan sta p’un buture de stejar DLVR. ¶ 2 Trunchiu scorburos, scorbură BUD..
5. [DLRM] BUTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc; buturugă. 2. Ciot. 3. Trunchi scorburos. – Din but[uc] + suf. -ură.
6. [Scriban] bútură f., pl. ĭ (cp. cu budăĭ). Trans. Scorbură.
7. [DEX '09] BUTUR s. m. v. butură.
8. [DEX '09] BUTURE s. m. v. butură.
9. [MDA2] butoară sf vz butură
10. [MDA2] butoare sf vz butură
11. [MDA2] butor sm vz butură
12. [MDA2] butur2 sm vz butură
13. [MDA2] buture sm vz butură
14. [DEXI] butur2 s.n. v. but1.
15. [DEXI] butur1 s.m. v. butură.
16. [DEXI] buture2 s.n. v. but1.
17. [DEXI] buture1 s.m. v. butură.
18. [CADE] ❍BUTOARĂ, BUTOARE (pl. -ori) sf. Tr. -Carp. 1 Scorbură; trunchiu găurit, copac scorburos: un Țigan își vîrî nasul pre butoară CIAUȘ ¶ 2 Gaură, deschizătură, spărtură: unde sînt butorile și crepăturile întru care moșii ... noștri ... sălășluia? ȚICH. [comp. BUTURĂ].
19. [CADE] BUTURE 👉 BUTURĂ.
20. [DLRLC] BUTURE, buturi, s. m. Butuc, buștean, buturugă. Drăgan sta oropsit p-un buture de stejar. DELAVRANCEA, S.28. Fluture, Fluture, Flutură pe buture. TEODORESCU, P. P. 190.
21. [DLRM] BUTUR, buturi, s. m. Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rămasă nedespicată. – Din but[uc] + suf. -ur.
22. [DLRM] BUTURE, buturi, s. m. (Reg.) Butuc (1). – Din but[uc] + suf. -ure.
23. [Șăineanu, ed. VI] buture m. scorbură de arbore: buture de stejar. [V. butuc].
24. [Scriban] búture m. V. but 1.
25. [DOOM 3] butură (reg.) s. f., g.-d. art. buturii; pl. buturi
26. [DOOM 2] butură (reg.) s. f., g.-d. art. buturii; pl. buturi
27. [DE] BUTURĂ, Valeriu (1910-1989, n. Sălciua, jud. Alba), etnograf român. Studii și cercetări în etnobotanică, instalații tehnice țărănești, agricultura tradițională („Muzeul etnografic al Transilvaniei”, „Etnografia poporului român. Cultura materială”, „Enciclopedie de etnobotanică românească”, „Etnografia Transilvaniei”).
28. [DRAM 2015] butur, buturi, s.m. – (reg.) Resturi: „Numa buturile i-s aici” (Apșa de Jos). ♦ (onom.) Butur, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din but(uc), prin substituirea finalei + suf. -ur (DLRM).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL