1. [DEX '09] ZVÂRLUGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] zvârlugă sf [At: LB / V: (înv) ~ligă, (reg) ~loagă, sfârloacă, sfâ~ / Pl: ~ugi / E: z- + vârlugă] 1 Pește mic comestibil din familia cobitidelor, cu corpul alungit, comprimat lateral, de culoare gălbuie-lucioasă, cu gura prevăzută cu mustăți și cu o țeapă pe osul suborbital, cu mișcări extrem de rapide, care trăiește în ape line sau stătătoare Si: (reg) mușcătoare, nisiparniță, sfaret, sfârlar, țipar1, unghiță, vârâtoare, vârlugă, zmorlă (1) (Cobitis taenia). 2 (Fig; fam) Persoană vioaie. 3 (Iht; reg) Câră (Cobitis aurata). 4 (Iht; înv; îf zvârligă) Porcușor (Gobio gobio). 5 (Iht; îvr) Plevușcă1 (Leucaspius delineatus). 6 (Reg) Închizătoare rudimentară alcătuită dintr-un lemn care se bate în stâlpul porții sau ușorul ușii, astfel încât să se blocheze ușa. 7 (Îe) (O) ~ de băț Distanță până la care se poate arunca un băț, o piatră etc. 8 (Îae) Distanță mică.
3. [DEX '98] ZVÂRLUGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.
4. [DEX '09] VÂRLUGĂ s. f. v. zvârlugă.
5. [MDA2] sfârloacă sf vz zvârlugă
6. [MDA2] sfârlugă sf vz zvârlugă
7. [MDA2] svârlugă sf vz zvârlugă
8. [MDA2] zvârligă sf vz zvârlugă
9. [MDA2] zvârloagă sf vz zvârlugă
10. [DEXI] vîrlugă s.f. v. zvîrlugă.
11. [DEXI] zvîrlugă s.f. 1 (iht.) Pește mic din familia cobitidelor, din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, cu corpul alungit, comprimat lateral, de culoare gălbuie-lucioasă, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia); (reg.) zmorlă. ◊ Compar. (mai ales pe lîngă vb. de mișcare sugerînd ideea de agilitate, de rapiditate în mișcări) Începu să sară... ca o zvîrlugă (PRED.). 2 Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. • pl. -gi. și sfîrlugă, vîrlugă sf. /z- + vîrlugă.
12. [CADE] FIȚĂ (pl. -țe), FIȚOAICĂ (pl. -ce) sf. 🐟 = SVÎRLUGĂ.
13. [DLRLC] VÎRLUGĂ s. f. v. zvîrlugă.
14. [DLRLC] ZVÎRLUGĂ, zvîrlugi, s. f. Pește mic de culoare gălbuie, cu mișcări foarte iuți, răspîndit în rîuri și în apele stătătoare (Cobitis taenia). Iată, se găsesc aicea boișteni, zvîrlugi și porcușori. SADOVEANU, Î. A. 52. În albia-i ce-n munte-adînc se sapă, Zvîrlugi subțiri alunecă pe fund. CAZIMIR, L. U. 27. ◊ (Ca epitet pentru persoane sau în metafore și comparații, sugerînd ideea de mlădiere, iuțeală, vioiciune) Nu ești tu, Achime? întrebă ea iar și tot speriată ca o zvîrlugă închide poarta, intră în curte și se ridică peste ulucă. PREDA, Î. 49. Avea ochi vicleni ș-un trup mlădios ca o zvîrlugă. SADOVEANU, O. VIII 8. Iute ca o zvîrlugă se repezi și îmi sări drept în brațe. HOGAȘ, M. N. 18. Și unde-ai stat tu, fa zvîrlugă, așa singurică trei zile și trei nopți de-a rîndul. id. ib. 212. – Variantă: vîrlugă (CARAGIALE, M. 13, ALECSANDRI, P. P. 353) s. f.
15. [DLRM] ZVÎRLUGĂ, zvîrlugi, s. f. 1. Pește mic de culoare gălbuie, cu mișcări foarte iuți (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vîrlugă s. f.]
16. [Șăineanu, ed. VI] svârlugă f. cel mai răspândit pește din țară a cărui coloare variază după apa în care trăește (Cobitis taenia). [Și vărlugă: probabil derivat din svârlì: pește ce se agită mereu (cf. sinonimul fâță)].
17. [Șăineanu, ed. VI] vârlugă f. V. svârlugă.
18. [Scriban] vîrlúgă, V. zvîrlugă.
19. [Scriban] zvîrlúgă și (Munt. și) vîrlúgă f., pl. ĭ (d. zvîrl, adică „vioĭ, violent, ager”. Cp. și cu sîrb. vrljika, prăjină). Un pește mic și vioĭ (cobitis taenia). A sări ca zvîrluga, a fi foarte ager în mișcărĭ. Fig. Copil saŭ om vioĭ: ce zvîrlugă!
20. [DOOM 3] zvârlugă s. f., g.-d. art. zvârlugii; pl. zvârlugi
21. [DOOM 2] zvârlugă s. f., g.-d. art. zvârlugii; pl. zvârlugi
22. [MDO] zvîrlugă
23. [IVO-III] svârlugă, -gi.
24. [Argou] zvârlugă, zvârlugi s. f. persoană vioaie / iute în mișcări / sprintenă
25. [DRAM 2021] zvârlúgă, zvârlugi, (zgârlugă), s.f. Specie de pește (Cobitis taenia Linnaeus) ce trăiește în apele lin curgătoare, cât și în apele stătătoare. ■ Specie răspândită în râul Tisa și în bălțile zăvoaielor, precum și pe cursul inferior al Izei. – Din z- + vârlugă (MDA).
26. [DRAM 2015] zvârlugă, zvârlugi, (zgârlugă), s.f. – (zool.) Specie de pește (Cobitis taenia Linnaeus) ce trăiește în apele lin curgătoare, cât și în apele stătătoare; specie răspândită în râul Tisa și în bălțile zăvoaielor, precum și pe cursul inferior al Izei (Ardelean, Beres, 2000: 82). – Din z- + vârlugă (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL