1. [DEX '09] ZURBAVĂ, zurbave, s. f. (Înv.) Ceartă, gâlceavă, scandal. – Contaminare între zurba și gâlceavă.
2. [MDA2] zurbavă sf [At: TDRG / Pl: ~ve, (reg) ~băvi / E: ctm zurba + gâlceavă] 1 (Buc) Răzvrătire. 2 (Îvr) Scandal.
3. [DEXI] zurbavă s.f. (înv., reg) Ceartă, gîlceavă, scandal. • pl. -e. /zurba + gîlceavă, prin contaminare.
4. [CADE] ZURBAVĂ sf. Mold., pop. Gîlceavă, ceartă: La ~ s’a ’ntărtat Și-a pățit cum i-am cîntat SPER. [zurba + (gîlcea)vă].
5. [DEX '98] ZURBAVĂ, zurbave, s. f. (înv.) Ceartă, gâlceavă, scandal. – Contaminare între zurba și gâlceavă.
6. [DLRLC] ZURBAVĂ, zurbave, s. f. (Învechit și arhaizant) Ceartă, gîlceavă, scandal. Poveștile din crîșma lui tata Pascali vorbeau despre o mulțime de lucruri... zurbave necontenite, petreceri și serbări. SADOVEANU, O. V 431. Cînd Pîrvu se arăta în prag, repezind ușa de părete și cătînd ofărît ș-a zurbavă înainte-i, bătrînul se ridica încetinel în capul oaselor, îl măsura c-o privire dojenitoare. VLAHUȚĂ, N. 127. Părinții fetei, ca să nu să mai facă zurbavă. i-o mai dat ginerelui... pe deasupra zestrei. ȘEZ. VII 65.
7. [DLRM] ZURBAVĂ, zurbave, s. f. (Înv. și arh.) Ceartă, gîlceavă, scandal. – Din zurba + [gîlcea]vă.
8. [Scriban] zurbávă, V. zurba.
9. [MDA2] zurbav, ~ă [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: drr zurbavă] 1 a (Înv) Răzvrătit. 2 a (Înv) Gălăgios. 3 sm (Buc) Scandalagiu.
10. [DEXI] zurbav, -ă adj. 1 (înv.) Care este răzvrătit. 2 (înv.) Care este gălăgios. 3 (reg.) Care este scandalagiu. • pl. -i, -e. /de la zurbavă, prin derivare regresivă.
11. [DLRLC] ZURBAV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Rebel. (Fig.) Poemul ăsta zurbav și candriu, Dospit vîrtos în clocot sîngeriu. DEȘLIU, G. 17.
12. [DLRM] ZURBAV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Înv. și arh.) Rebel; gălăgios. – Din zurba + suf. -av.
13. [Scriban] zurbá și zúrbă f. (din maĭ vechĭu zorba, rebel, d. turc. zorba, rebel, pers. zorbaz, din zor, putere, și baz, jucător, adică „atlet”. V. zor). Revoltă. Azĭ. Rar. Fam. Bătaĭe, ceartă, scandal. – În Mold. zurbavă, pl. e și ăvĭ (după gîlceavă): noaptea trecuse fără zurbavă (Sov. 177).
14. [DOOM 3] zurbavă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zurbavei; pl. zurbave
15. [DOOM 2] zurbavă (înv.) s. f., g.-d. art. zurbavei; pl. zurbave
16. [DOOM 3] zurba (înv.) s. f., art. zurbaua, g.-d. art. zurbalei; pl. zurbale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL