1. [DEX '09] SUPĂ, (2) supe, s. f. 1. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. 2. Fel, porție de supă (1). – Din fr. soupe.
2. [MDA2] supă sf [At: MÂNCĂRILE, 106/4 / V: (reg) zupă / Pl: supe / E: ngr , fr soupe, ger Suppe] Fel de mâncare lichid, preparat din carne de vită sau de pasăre, cu legume sau numai din legume și, unori, cu adaos de paste făinoase sau găluște împreună cu lichidul în care au fiert acestea Si: (pop) zeamă, (reg) sorbitură Vz ciorbă (1).
3. [DEX '98] SUPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. – Din fr. soupe.
4. [DLRLC] SUPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne sau de legume (sau de carne cu legume), uneori cu adaos de făinoase. V. ciorbă, zeamă. Ni s-a servit întîi supa. SAHIA, N. 56. Supa cu fidea... de origine spaniolă. NEGRUZZI, S.I 264. – Variantă: (regional) zupă (RETEGANUL, P. I 63) s. f.
5. [DN] SUPĂ s.f. Zeamă de legume sau de carne de vită ori de pasăre fiartă cu legume. [< fr. soupe].
6. [MDN '00] SUPĂ s. f. 1. fiertură de legume sau de carne. 2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut. (< fr. soupe)
7. [Șăineanu, ed. VI] supă f. bulion pregătit cu legume sau alte ingrediente (= fr. soupe).
8. [Scriban] *súpă f., pl. e (fr. soupe, d. souper. V. supeŭ). Fertură de carne turnată în farfurie fără carne, dar cu orez, grisă, tăĭțeĭ ș. a. (Carnea rămasă constituĭe rasolu. Cĭorba saŭ borșu e supă acră). – În Trans. Bucov. zupă (d. germ. suppe, care vine d. fr. soupe).
9. [MDA2] zupă sf vz supă
10. [CADE] ZEAMĂ, †ZAMĂ (pl. zemi, zemuri) sf. 1 Lichidul ce se stroarce din plante, în spec. din fructe, suc: ~ de lămîie, de portocale, de prune; ~ de varză, apa acrișoară în care s’a murat varza (Mold. „moare de curechiu”); Olten. F zamă de știr (CIAUȘ.), vin prost, spălătură de butoiu ¶ 2 Ⓟ 🍽 = SUPĂ: rămas în gazdă, face zamă, face friptură, face mămăligă și potrivește... să fie toate gata (VAS.); borșul cu carne, numit în multe sate și zamă, se mănîncă în zile de frupt (ȘEZ.); (P): măcar de te-ar arde o zamă bună, dar o zamă de raci! (RET.), mai rabdă omul un neajuns făcut de cineva de soiu, dar nu cînd i-l face un om de nimic, un netrebnic; a fi tot de-o ~, a fi deopotrivă, de aceeași teapă: primarul satului aceluia era tot de o zamă cu dînsul (FURT.); 👉 GĂINĂ2, OU2 ¶ 3 🍽 Ou cu ~, ou moale, fiert puțin, căruia nu i s’a întărit albușul ¶ 4 🍽 = SOS [lat. vulg. zĕma < gr. ζέμα].
11. [DLRLC] ZUPĂ s. f. v. supă.
12. [DOOM 3] supă s. f., g.-d. art. supei; (porții; sorturi) pl. supe
13. [DOOM 2] supă s. f., g.-d. art. supei; (feluri, porții) pl. supe
14. [IVO-III] supă, -pe.
15. [DER] supă (-pe), s. f. – Fiertură de carne. – Mr. supa. Fr. soupe, it. suppa, cf. ngr. σοῦπα. – Der. supa, vb. (a cina foarte tîrziu), din fr. souper; supeu, s. n., din fr. souper; supieră, s. f., din fr. soupière.
16. [Argou] găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL