1. [DEX '09] ZULIAR, -Ă, zuliari, -e, adj. (Înv.) Gelos. ♦ Invidios, pizmaș. [Pr.: -li-ar] – Zulie + suf. -ar.
2. [MDA2] zuliar, ~ă [At: CĂPĂȚINEANU, S. 35/2 / P: ~li-ar / V: ~lar / Pl: ~i, ~e / E: ngr ζουλιάρης] 1-2 sm, a (Înv) (Om) gelos. 3 a (Pex) Invidios.
3. [DEXI] zuliar,-ă adj. (înv.) Care este gelos. Ce viață putea ea să aibă în casa acestui bătrîn zuliar și năbădăios (VLAH.). ♦ Ext. Care este invidios, pizmaș. • sil. -li-ar. pl. -i, -e. /<ngr. ζουλιάρης.
4. [CADE] †ZULIAR adj. = GELOS: (nevasta) s’a prefăcut că-l teme, că e ~ă CAR.; cu nevasta d-sale cea dintîiu era ~ cît un motan și jumătate ALECS. [ngr. ζηλιάρης].
5. [DLRLC] ZULIAR, -Ă, zuliari, -e, adj. (Învechit) Gelos. Traiul cu un soț zuliar și cărpănos... nu putea avea nimic încîntător pentru zvăpăiata Sultana. M. I. CARAGIALE, C. 129. Ce viață putea ea să aibă în casa acestui bătrîn zuliar și năbădăios? VLAHUȚĂ, O. AL. II 16. A mers așa cît a mers, pînă i-a dat în cap cocoanei să-ntoarcă foaia, să-l prăjească și pe altă parte: s-a prefăcut că-l teme, că e zuliară. CARAGIALE, O. III 33. ◊ Fig. Ultimul suspin de agonie al Desdemonei, care are fantasia să moară gîtuită de ghearele zuliare ale maurului de la Veneția. HOGAȘ, DR. II 193. ♦ Invidios, pizmaș. Bietu’ flăcău! îi zuliar de norocu, meu... o și aflat c-o să ne cununăm împreună, Florico, și asta-l roade! ALECSANDRI, T. 926. li zuliară de tinerețile d-tale. id. T. I 71. – Pronunțat: -li-ar.
6. [DLRM] ZULIAR, -Ă, zuliari, -e, adj. (Înv.) Gelos. ♦ Invidios, pizmaș. – Din zulie + suf. -ar.
7. [Șăineanu, ed. VI] zuliar a. și m. Mold. gelos: e zuliară de norocu meu AL. [Gr. mod.].
8. [Scriban] zuliár, -ă adj. (zuliáris și viliáris. V. zulie). Rar azĭ. Gelos.
9. [MDA2] zular, ~ă a vz zuliar
10. [DOOM 3] zuliar (înv.) (desp. -li-ar) adj. m., pl. zuliari; f. zuliară, pl. zuliare
11. [DOOM 2] zuliar (înv.) (-li-ar) adj. m., pl. zuliari; f. zuliară, pl. zuliare
12. [DER] ZULIAR, ZULIARĂ, zuliari, zuliare, adj. ~. (din ngr. zuliáris)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL