1. [MDA2] zotcă sfs [At: BUL. FIL. IV, 137 / E: bg зотка] (Reg) 1 Rât. 2 (Arg; mai ales în legătură cu verbe ca „a plesni”, „a lovi”, „a bate” etc.) Gură (1) (considerată ca organ al vorbirii).
2. [Scriban] zótcă f., pl. ĭ (cp. cu bg. zotka, coadă, și turc. zotka, bot). Sud. Iron. Rît (Doĭna, 1, 113). Bot: dă-ĭ peste zotcă! V. teflu, suriă.
3. [DER] ZOTCĂ s. f. (Argou) Fleancă, gură, plisc. (din tc. zotka)
4. [Argou] zotcă, zotci s. f. (intl.) gură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL