1. [MDA2] zăgoni v vz zogoni
2. [MDA2] zogoni vt [At: ANON. CAR. / V: zăg~ / Pzi: ~nesc, zogon / E: srb zogoniti] (Îrg; c. i. ființe) 1 A înghionti. 2 A izgoni.
3. [DEXI] zogoni vb. IV. tr. (înv., reg.) A alunga, a izgoni. Muierea mi-am zogonit (POP.). • prez.ind. -esc. /<srb. zagoniti.
4. [CADE] ❍ZOGONI (-onesc) vb. tr. Băn. Trans. A goni, a alunga [srb. zagoniti].
5. [DLRLC] ZOGONI, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga, a goni; a izgoni. Muierea mi-am zogonit. HODOȘ, P. P. 362.
6. [DLRM] ZOGONI, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga, a izgoni. – Sb. zagoniti.
7. [DER] ZOGONI, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A alunga, a goni; a izgoni. (din sb. zagoniti) [def. și DLRLC]
8. [DLRLV] ZĂGONI vb. v. zogoni.
9. [DLRLV] ZOGONI vb. (Ban.). A izgoni, a alunga, a împinge. Zegonĕsk. Pello. AC, 380. Pello. Zogonyesk. Kergetek. LEX. MARS., 234; cf. LEX. MARS., 209. Variante: zăgoni (AC, 380). Etimologie: scr. zagoniti. Vezi și zogoană, zogonilor. Cf. d u d u i, î n t i r i (1), p o g o n i, ț i p a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL