1. [DEX '09] ZOBON s. n. v. zăbun.
2. [MDA2] zobon sn vz zăbun1
3. [DEXI] zobon s.n. v. zăbun.
4. [CADE] ZOBON 👉 ZĂBUN.
5. [Șăineanu, ed. VI] zobon a. Mold. V. zăbun: zobon de stofă aurită NEGR.
6. [Scriban] zobón, V. zăbun.
7. [DEX '09] ZĂBUN, zăbune, s. n. (Înv. și pop.) 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobon s. n.] – Din bg. zabun.
8. [MDA2] zabon sn vz zăbun1
9. [MDA2] zabun sn vz zăbun1
10. [MDA2] zăbon sn vz zăbun1
11. [MDA2] zăbun2, ~ă smf, a [At: DLR / Pl: ~i, ~e / E: drr zăbuni] (Reg) 1-2 Zăpăcit (1-2).
12. [MDA2] zăbun1 sn [At: (a. 1679) IORGA, S. D. V, 528 / V: (îrg) ~bon, zab~, zeban, zobon, zabon, (reg) zăpun, zăvun, zebon, zob~, zuban, zubău (Pl: zubane), zubon / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: bg забун] 1 (Înv) Haină (lungă) fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. 2 (Înv) Anteriu (1). 3 (Înv) Haină groasă (lungă), cu (sau fară) mâneci, confecționată din lână sau din bumbac și împodobită cu cusături, purtată mai ales de țărani. 4 (Înv) Vestă. 5 (Reg; csnp; îf zobon) „Cârpă din stofă de proastă calitate”.
13. [MDA2] zăpun sn vz zăbun1
14. [MDA2] zăvun sn vz zăbun1
15. [MDA2] zeban sf vz zăbun1
16. [MDA2] zebon sn vz zăbun1
17. [MDA2] zobun sn vz zăbun1
18. [MDA2] zuban sn vz zăbun1
19. [MDA2] zubău sn vz zăbun1
20. [MDA2] zubon sn vz zăbun1
21. [DEXI] zăbun s.n. 1 Haină bărbătească de iarnă, confecționată din lînă sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fară mîneci, împodobită cu cusături, care este purtată de țărani. Chiru se mustăci și se foi în zăbun (D. ZAMF.). ◊ Fig. Își spală cerul de-ntuneric fața Și cîmpu-mbracă înflorit zăbun (BEN.). 2 Anteriu lung și larg, purtat de preoți și de călugări. Popei Ștefan celui bătrîn i-a făgăduit un zăbun (DOC.). 3 (înv.) Haină lungă, fară mîneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. Peste zobonul de stofă aurită, purta un benișel de felendreș (C. NEGR.). • pl. -e. și (înv.) zobon s.n. /<bg. забун.$
22. [CADE] ❍ZĂBON 👉 ZĂBUN.
23. [CADE] ZĂBUN (pl. -ne), ❍ZĂBON, ZOBON (pl. -oane) sn. 👕 Haină cu mîneci, purtată de țărani și de țărance iarna; e vătuită ca o plapumă și e lungă uneori până la genunchi (🖼 5353): trînti căciula, aruncă zăbunul, scoase punga... și o puse pe tarabă (DLVR.); Dar de cînd m’am măritat, Bate vîntu’n zăbun lat Și port frică de bărbat (IK.-BRS.); altă dată îmbrăcă zăboane mai lungi, fără mâneci (VOR.); odinioară era o haină fără mîneci și se purta de boieri și de cocoane: peste zobonul de stofă aurită, purta un benișel de felendreș albastru (NEGR.) [tc. zybun, bg. zabunŭ].
24. [CADE] ZĂBUNAȘ (pl. -așe) sn. 👕 dim. ZĂBUN.
25. [DEX '98] ZĂBUN, zăbune, s. n. 1. Haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobon s. n.] – Din bg. zabun.
26. [DLRLC] ZĂBUN, zăbune, s. n. 1. Haină de iarnă, de lînă sau de bumbac, cu mîneci și vătuită, uneori lungă pînă la genunchi, purtată mai ales de oamenii de la țară. Purta pe umeri în ziua aceea un zăbun vechi al filozofului Neonil. SADOVEANU, P. M. 19. Bejenarii începură să caute prin căptușeala zăbunului, prin sacul cu mălai, prin trențele din căruță. GALACTION, O. I 288. Numai Sultănica, singură, se mișcă în toată amorțirea... Pulpanele zăbunului bănănăie în voia întîmplării. DELAVRANCEA, S. 33. A văzut cu ochii cum trecea un om Prin grădină. Iată-l! Ține-n mini zăbunul. Parcă-s doi – e umbră! Nu, e numai unul. Un tîlhar! COȘBUC, P. I 253. ◊ (Metaforic) Își spală cerul de-ntunerec fața Și cîmpu-mbracă înflorit zăbun. BENIUC, S. 42. 2. Anteriu lung și larg, purtat de preoți și de călugări. 3. (învechit) Haină lungă, fără mîneci, făcută din stofă scumpă și purtată odinioară de boieri. 1 zăbun de sandal de Veneția cu fețe. ODOBESCU, S. I 421. – Pl. și: zăbunuri (DUMITRIU, N. 54). – Variantă: (3) zobon (NEGRUZZI, S. I 145) s. n.
27. [DLRM] ZĂBUN, zăbune, s. n. 1. Haină de iarnă, de lînă sau de bumbac, vătuită, cu mîneci, de obicei lungă pînă la genunchi, purtată de țărani. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mîneci, făcută din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var. zobon s. n.] – Tc. zibin (bg. zabun).
28. [Șăineanu, ed. VI] zăbun n. 1. od., haină lungă fără mâneci închisă pe dinapoi (purtată înainte de boieri și de cocoane): un zăbun de sandal de Veneția cu fețe OD.; 2. azi, haină de iarnă, ușoară și călduroasă din bumbac (purtată de țărani, câmpeni și țărance): cu zăbune dalbe de bumbac POP. [Turc. ZYBUN, camizol].
29. [Scriban] zăbún n., pl. e (turc. zebun, vestă, d. ar. al-ğubba [V. gĭubea, șubă]; bg. zabun, sîrb. zubun, ung. zobony, zubony, it. giubbone). Odinioară, o haĭnă fără mînicĭ pe care o purtaŭ boĭeriĭ și cocoanele; maĭ pe urmă anteriŭ vătuit; azĭ, surtuc țărănesc de șiac, mintean vătuit, polcă vătuită. – În nord zobon, pl. oane (după ung.) și zăbum, pl. e și urĭ.
30. [DOOM 3] zăbun (înv., pop.) s. n., pl. zăbune
31. [DOOM 2] zăbun (înv., pop.) s. n., pl. zăbune
32. [MDO] zăbun
33. [IVO-III] zăbun, -ne.
34. [DER] ZĂBON s. n. (Var.) Zăbun.
35. [DER] zăbun (-ne), s. n. – Haină lungă, anteriu. – Var. zăbon, zobon. Mr. țipune. It. giubonne, ven. zupon, prin intermediul sb. zubun, bg. zobun (Miklosich, Fremdw., 138; Miklosich, Slaw. Elem., 23; Conev 83), mag. zubbony (Diez, Gramm., I, 446), tc. zubun (Roesler 592; Șeineanu, II, 379), cf. ngr. ντσιπούνι (› mr.). Mag. zabun (Edelspacher 24) și bg. zăbun (Capidan, Raporturile, 225) provin din rom.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL