1. [DEX '09] ZOBIRE, zobiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. – V. zobi.
2. [MDA2] zobire sf [At: DENSUȘIANU, Ț. M. 296 / Pl: ~ri / E: zobi] 1 (Trs) Hrănire a cailor cu zob (2). 2 (Olt) Zdrobire (1).
3. [DEXI] zobire s.f. (reg.) Acțiunea de a (se) zobi și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zobi.
4. [DEX '09] ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.
5. [MDA2] zobi [At: ALEXI, W. / Pzi: ~besc / E: zob] 1 vt (Reg) A hrăni cu zob (2). 2 vt(a) (Trs; d. cai; c. i. zobul) A mânca (1). 3-6 vt A zdrobi (1, 6,16-17). 7-8 vtr (Pop) A (se) sfărâma. 9 vt (C. i. oameni) Abate rău de tot. 10 vt A nimici. 11 vt A omorî. 12 vt (Rar) A slei1.
6. [DEXI] zobi vb. IV. tr., refl. (reg.) A (se) sfărîma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. ♦ Fig. (tr.; compl. indică oameni) A bate tare. Vătaful a bătut-o rău toată după-amiaza. A zobit-o cu picioarele (CA. PETR.). • prez.ind. -esc. /zob + -i.
7. [CADE] ZOBI (-besc) vb. tr. 1 Trans. DENS. A da ovăs la cai ¶ 2 A sdrobi, a mărunți, a face fărîme: pînă cu noaptea în cap au zobit pămîntul, netezindu-l ca în palmă DLVR.; îl zobea de nu s’alegea praful de el LUNG. [zob].
8. [DLRLC] ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.
9. [DLRM] ZOBI, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărîma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frînt, doborît de oboseală. – Din zob.
10. [Șăineanu, ed. VI] zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.
11. [Scriban] zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.
12. [DOOM 3] zobire (reg.) s. f., g.-d. art. zobirii; pl. zobiri
13. [DOOM 2] zobire (reg.) s. f., g.-d. art. zobirii; pl. zobiri
14. [DOOM 3] zobi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobesc, 3 sg. zobește, imperf. 1 zobeam; conj. prez. 1 sg. să zobesc, 3 să zobească
15. [DOOM 2] zobi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeesc, imperf. 3 sg. zobea conj. prez. 3 să zobească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL