1. [DEX '09] ZNAMENIE s. f. v. snamenie.
2. [MDA2] znamenie sf [At: CORESI, EV. 168 / V: (reg) ~nă, snamenă, snamină / S și: sn~ / Pl: ~ii / E: slv знамєни] 1 (Înv) Faptă ieșită din comun Si: minune. 2 (Mun; Dob) Om (copil) slab, pipernicit (și foarte urât). 3 (Reg) Om ieșit din minți. 4 (Olt; Mun) Arătare (24). 5 (Olt; Mun) Monstru (1).
3. [DEXI] znamenie s.f. 1 (reg.) Om (mai ales copil) slab și pocit; pocitanie. ♦ Arătare, monstru. 2 (înv.) Faptă însemnată, ieșită din comun; minune. • pl. -ii. g.-d. -iei. și snamenie, snamină s.f. /<slav. знаменнѥ.
4. [Scriban] znaménie f. (vsl. znameniĭe). Cor. Semn.
5. [DEX '09] SNAMENIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znamenie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”.
6. [MDA2] snamenie sf vz znamenie
7. [MDA2] snamină sf vz znamenie
8. [MDA2] șnamenie sf vz snamenie
9. [MDA2] znamenă sf vz znamenie
10. [DEX '98] SNAMENIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znamenie s. f.] – Cf. scr. znamenje „semn”.
11. [DLRLC] SNAMENIE, snamenii, s. f. (Regional) Pocitanie, sluțenie. A născut fata împăratului șapte snamenii, jumătate om și jumătate cîine. ȘEZ. III 74.
12. [DOOM 3] snamenie (reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. snamenia (desp. -ni-a), g.-d. art. snameniei; pl. snamenii, art. snameniile (desp. -ni-i-)
13. [DOOM 2] snamenie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snamenia (-ni-a), g.-d. art. snameniei; pl. snamenii, art. snameniile (-ni-i-)
14. [DER] ZNAMENIE, znamenii, s. f. (Înv.) Semnal. (din sl. znamenije)
15. [D.Religios] znămenie s. f. v. snamenie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL