1. [DEX '09] SMOALĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.
2. [MDA2] smoală [At: CORESI, PS. 434/11 / V: (îvp) zm~, (reg) șm~ / Pl: (rar) ~le, ~li / E: vsl смола] 1 sf Produs solid de natură organică, de culoare neagră, rezultat ca reziduu la distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxidarea păcurii, folosit ca liant în asfaltul rutier, ca izolant în construcții, în metalurgie etc. Si: (înv) pece1, (reg) catran (1), pec2, zeft. 2 sf (Rar; îs) Înger de ~ Drac (1). 3 sf (Îla) De ~ Foarte negru. 4 sf (Rar; îe) Să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ~ Să-l pici cu ceară. 5 av Determinant adjectival cu valoare de superlativ absolut. 6 sf (Mun; Mol) Catran (2). 7 sf (Buc; Trs) Lichid uleios folosit la ungerea osiilor carului și ale căruțelor. 8 sf (Buc) Lichid gros care rămâne în pipă. 9 sf (Îrg) Rășină de brad. 10 sf (Reg) Seva copacului. 11 sf (Trs; Olt) Noroi1. 12 sf (Înv) Meconiu. 13 sf (Ban; Trs) Murdărie. 14 sf (Trs) Grăsimea care iese la suprafața zerului care fierbe. 15 sf (Olt; Trs) Smântână (1). 16 sf (Reg) Floarea vinului. 17 sf (Reg) Polenul porumbului. 18 sf (Bot; reg) Mătasea-broaștei (Conferva vulgaris). 19 sf (Olt; Ban; îf zm~; șîs zmoala codrului) Pistrui.
3. [DEX '98] SMOALĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se întrebuințează la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.
4. [DLRLC] SMOALĂ s. f. Substanță neagră, vîscoasă, rămasă de la distilarea petrolului sau a gudronului de cărbuni și întrebuințată la facerea pavajelor, în industria chimică etc. V. catran, gudron. Smoala fierbea în cazane, ciocanele prinseră a bate din ce în ce mai des, iar răsunetul muncii umplu de zgomot toată întinderea. DUNĂREANU, CH. 210. [În curte] se afla și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757. ◊ (În metafore și comparații, cu aluzie la culoarea substanței) I-a băgat în răcori un palicar cu falnice musteți de smoală. C. PETRESCU, A. R. 8. Ochii mei sînt flacări negre... părul meu e negru smoală. EFTIMIU, Î. 106.
5. [Șăineanu, ed. VI] smoală f. păcură de uns osia carelor și de spoit corăbiile. [Slav. SMOLA].
6. [Scriban] smoală f., fără pl. (vsl. bg. sîrb. smola, rus. smolà). Bitum. – Și șmoală (Cov.).
7. [MDA2] șmoală sf vz smoală
8. [MDA2] zmoală sf vz smoală
9. [DEXI] zmoală s.f. v. smoală.
10. [Scriban] șmoálă, V. smoală.
11. [DOOM 3] smoală s. f., g.-d. art. smoalei
12. [DOOM 2] smoală s. f., g.-d. art. smoalei
13. [MDO] smoală
14. [IVO-III] smoală, smoalei gen. a.
15. [DER] smoală s. f. – Gudron, catran. – Var. zmoală, Mold. șmoală și der. Sl. (bg., sb., pol.) smola (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). – Der. smoli, vb. (a unge cu smoală, a cătrăni; refl., a se prăji, a se pîrli), din sl. smoliti; smolit, adj. (uns cu smoală; oacheș, brunet); smolniță, s. f. (loc, pămînt argilos), din sb. smolnica (Scriban).
16. [DER] ZMOALĂ s. f. (Var.) Smoală. (cf. smoală)
17. [Argou] smoală s. f. sg. (intl.) deținut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL