1. [DEX '09] SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor1. – Cf. sb. smrdeli, bg. smradljak.
2. [MDA2] smirdar sm [At: DDRF / V: smâr~, zm~ / Pl: ~i / E: smirdă + -ar] (Bot) 1 Arbust mic care crește în regiunile alpine în formă de tufișuri dese, cu flori mărunte, roșii-purpurii, spre liliachiu, frumos mirositoare și cu frunze lucioase, persistente Si: rododendron, (reg) coacăză, cocăzar, iederă, merișor1, perișoare, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, coacăz-de-munte, ruja-munților, trandafir-de-munte, trandafiraș-de-munte, vâsc-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2 Merișor1 (Vaccinum vitis-idaea). 3 (Reg) Ienupăr (Juniperus communis). 4 (Înv) Iarbă-de-mare (Zostera marina).
3. [DEX '98] SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor1. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.
4. [DLRLC] SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) Mic arbust cu frunze lucioase, persistente, cu flori roșietice în buchete bogate și cu miros plăcut; crește în regiunea alpină (Rhododendron Kotschyi); bujor-de-munte, trandafir-de-munte. ♦ Merișor.
5. [Șăineanu, ed. VI] smirdar m. trandafir de munte (Rhododendron). [Origină necunoscută].
6. [Scriban] smirdár m. (cp. cu smirnă și cu rus. smoródina, smeură). 1. Cocăzar, un copăcel ericaceŭ care produce un fruct capsular cu cincĭ valve (rhododendron Kotschvi) 2. Merișor (vaccinium vitis idaea); 3. Ienupăr (Dac. 3, 690).
7. [MDA2] smârdar sn vz smirdar
8. [MDA2] zmirdar sm vz smirdar
9. [CADE] BUJOR sm. 1 🌿 Plantă originară din sudul și vestul Europei și care se cultivă prin grădini pentru frumusețea florilor sale roșii ca sîngele (Paeonia off.) (🖼 641) ¶ 2 = SMIRDAR 1 ¶ 3 = POROINIC 1 ¶ 4 = BUSUIOC-ROȘU1 ¶ 5 Fig. Copil, bărbat frumos, femeie frumoasă ca un bujor: mă! înc’așa ~ de copilă n’am văzut (ALECS.) [srb. blg. božur].
10. [CADE] COCĂZAR 🌿 1 = SMIRDAR 1 ¶ 2 = MERIȘOR 3 [coacăză].
11. [Scriban] zmirdár, V. smirdar.
12. [DOOM 3] smirdar s. m., pl. smirdari
13. [DOOM 2] smirdar s. m., pl. smirdari
14. [DE] SMIRDÁR v. smârdar.
15. [DE] SMÂRDÁR (cf. bg. smradijak) s. m. Arbust din familia Ericacee, înalt până la 50 cm, bogat ramificat cu flori roșii-purpurii, roz, rar albe; formează tufișuri întinse în partea superioară a etajului subalpin, până la 2.100-2.300 m, pe soluri acide, adesea scheletice (Rhodondendron myrtifolium = kotschyi). Specie carpato-balcanică, înrudită cu speciile de rododendron din Alpi. În România crește în Carpații Orientali și Meridionali. Frunzele conțin substanțe tanante. Specie ocrotită. Important rol antierozional. Florile folosite, sub formă de infuzie, împotriva tusei și bronșitei și în afecțiuni renale. Sin. bujor de munte.
16. [DRAM 2021] smirdár, smirdari, (smârdar), s.m. Arbust cu miros plăcut; bujorel de munte, merișor (Rhododendron kotschyi). ■ În Maram., se întâlnește în Țibleș, în Masivul Pop Ivan și pe suprafețe considerabile în Masivul Rodnei (Pietrosul Mare). ■ Plantă ocrotită de lege. ■ (med. pop.) Contra afecținilor pulmonare și contra urinării cu sânge. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak (DEX); din smirdă + suf. -ar (MDA).
17. [DRAM 2015] smirdar, smirdari, (smârdar), s.m. – (bot.) Arbust ramificat, cu frunze dese și inflorescență în formă de umbrelă; împrăștie un miros plăcut, asemănător florilor de vișin; bujorel de munte, merișor (Rhododendron kotschyi). Se întâlnește în Țibleș, în Masivul Pop Ivan și pe suprafețe considerabile în Masivul Rodnei (Pietrosul Mare). Plantă ocrotită de lege (Monumente, 1976: 68). – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak (DEX); din smirdă (sc. smirnă) + suf. -ar (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL