1. [MDA2] zmeiesc, ~ească a [At: CADE / P: zme-iesc / V: sm~ / Pl: ~ești / E: zmeu + -esc] 1 Care aparține zmeului (3). 2 Privitor la zmeu (3). 3 De zmeu (3).
2. [DEXI] zmeiesc, -ească adj. Care aparține zmeului, care se referă la zmeu. • pl. -ești. /zmeu + -esc.
3. [Scriban] 1) zmeĭésc, -ĭáscă adj. De zmeŭ: palatu zmeĭesc.
4. [Scriban] 2) zmeĭésc v. tr. (d. zmeŭ). Munt. Fam. Prăpădesc, potopesc: l-a bătut de la zmeit.
5. [MDA2] smei v vz zmei
6. [MDA2] smeiesc, ~ească a vz zmeiesc
7. [MDA2] zmei [At: BACALBAȘA, S. A. I, 277 / V: sm~ / Pzi: ~esc / E: zmeu] (Fam) 1 vt (C. i. oameni) A maltrata. 2 vr A se răsti1.
8. [DEXI] zmei vb. IV. 1 tr. (fam.; compl. indică oameni) A maltrata. Eu sînt negustor vechi! Pă mine să nu mă iei peste briceag, că te zmeiesc! (BAC.). 2 refl. A se răsti. Da’ cine le-o făcut? se zmeiește Babeta (TEOD.). • prez.ind. -iesc. /zmeu + -i.
9. [Șăineanu, ed. VI] smeì v. a prăpădi (ca smeii): acum te smeesc!
10. [DER] ZMEIESC, ZMEIASCĂ, zmeiești, adj. Care aparține sau care este caracteristic zmeilor. (zmeu + suf. -esc)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL