1. [DEX '09] SMÂCI vb. IV v. smuci.
2. [DEX '09] SMÂNCI vb. IV v. smuci.
3. [DEX '09] SMÂNCIT, -Ă adj. v. smucit2.
4. [DEX '09] SMUCI, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâci, smânci, smunci vb. IV] – Din sl. smučati.
5. [DEX '09] SMUCIT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncit, -ă, smâncit, -ă adj.] – V. smuci.
6. [DEX '09] SMUNCI vb. IV v. smuci.
7. [DEX '09] SMUNCIT, -Ă adj. v. smucit2.
8. [MDA2] smăci v vz smuci
9. [MDA2] smâci v vz smuci
10. [MDA2] smâcit, ~ă a vz smucit2
11. [MDA2] smânci v vz smuci
12. [MDA2] smâncit, ~ă a vz smucit2
13. [MDA2] smici1 v vz smuci
14. [MDA2] sminci v vz smuci
15. [MDA2] smoci v vz smuci
16. [MDA2] smuci [At: PSALT. 318 / V: (pop) ~unci, smâci, smânci, zm~, zmunci, (îrg) smăci, zmâci (Pzi și: 3 zmâce), (înv) sminci, zmăci, zmici, (reg) smoci, somci, muși, (îvr) smicI, ~ulci, zmânci / Pzi: ~cesc / E: vsl смъікати] 1-2 vtr A (se) trage brusc și cu putere pentru a deplasa din loc Si: a smulge (22-23), (reg) a schențăli, a smâcăi. 3-4 vtr (Pex) A (se) mișca cu putere, brusc și repetat, într-o direcție și în cealaltă Si: a agita (1), a cutremura (2), a hâțâna (3), a scutura, zgâlțâi, a zgudui, (reg) a hăți. 4 vt (Îlav) Pe ~te În mod brusc, precipitat. 5 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi repezit și împiedicat. 6 vi (D. cai) A face mișcări bruște, neregulate și intermitente. 7 vi (Rar; îf smici) A împrăștia. 8-9 vtr A lua sau a se elibera cu forța din mâinile cuiva Si: a (se) smulge (26-27). 10-11 vir A face mișcări bruște și precipitate pentru a scăpa de unde este prins Si: a se zbate, (reg) a se zbici. 12 vi (Rar; fig) A mișca. 13 vi (D. arme de foc) A avea recul. 14 vi (Nob; îf smici) A licări.
17. [MDA2] smucit2, ~ă [At: PONTBRIAT / V: ~unc~, zmuncit, (înv) smâcit, (reg) smâncit, zmâcit / Pl: ~iți, ~e / E: smuci] 1 a Care este tras cu putere (pentru a fi deplasat din locul în care se află). 2-3 a, av (D. mișcări, gesturi) (Care este făcut) în mod brusc, repezit și cu forță. 4 a (Reg; d. cuvinte) Care este pronunțat repezit și în grabă. 5-6 a, av (Reg; pex; d. oameni) (Care vorbește) repezit, răstit și împiedicat. 7 a (Reg; d. femei) Care lucrează repede și, de obicei, prost. 8 a (Îrg) Nebun.
18. [MDA2] smulci v vz smuci
19. [MDA2] smunci v vz smuci
20. [MDA2] smuncit, ~ă a vz smucit2
21. [MDA2] somci v vz smuci
22. [MDA2] zmăci v vz smuci
23. [MDA2] zmâci v vz smuci
24. [MDA2] zmâcit, ~ă a vz smucit2
25. [MDA2] zmânci v vz smuci
26. [MDA2] zmici v vz smuci
27. [MDA2] zmuci v vz smuci
28. [MDA2] zmunci v vz smuci
29. [MDA2] zmuncit, ~ă a vz smucit2
30. [MDA2] zmunși[1] v vz smuci
31. [DEXI] zmăci vb. IV. v. smuci.
32. [DEXI] zmîci vb. IV. v. smuci.
33. [DEXI] zmîcit, -ă adj. v. smucit2.
34. [DEXI] zmînci vb. IV. v. smuci.
35. [DEXI] zmuci vb. IV. v. smuci.
36. [DEXI] zmunci vb. IV. v. smuci.
37. [DEX '98] SMÂNCIT, -Ă adj. v. smucit2.
38. [DEX '98] SMUCIT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncit, -ă, smâncit, -ă adj.] – V. smuci.
39. [DLRLC] SMÎCI vb. IV v. smuci.
40. [DLRLC] SMÎNCI vb. IV v. smuci.
41. [DLRLC] SMÎNCIT, -Ă adj. v. smucit.
42. [DLRLC] SMUCI, smucesc, vb. IV. (Și în forma smunci) 1. Tranz. A trage brusc și cu putere (ceva sau pe cineva), mai ales pentru a deplasa sau pentru a scoate din locul unde se află. În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77. Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189. Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100. Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57. ◊ Refl. Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197. ♦ Intranz. (Despre arme de foc, mai ales despre puști) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde e prins sau legat; a se zbate. Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29. Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141. Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17. – Variante: smîci (ISPIRESCU, U. 45, TEODORESCU, P. P. 363), smînci (PAMFILE, A. R. 172, GOROVEI, C. 89), smunci vb. IV.
43. [DLRLC] SMUCIT, -Ă, smuciți, -te, adj. (Și în forma smuncit) Tras cu putere (spre a fi smuls, scos, urnit dintr-un loc); mișcat brusc încolo și încoace. În legănarea smuncită a arcurilor încercam să ațipesc. C. PETRESCU, S. 78. ◊ (Adverbial) Am înțeles... răspunse gîdele inălțînd ochii holbați de deasupra păcătosului, pe care-l răsucea și-l fereca, smuncit și cu grabă. SADOVEANU, Z. C. 131. ◊ Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit, repezit. (Despre oameni) Smucit la vorbă = care vorbește iute, repezit. [Părintele Timoftei] îi smuncit la vorbă, cam gîngav și bolborosește. SADOVEANU, F. J. 109. – Variante: smuncit, -ă, smîncit, -ă (V. ROM. februarie 1952, 105) adj.
44. [DLRLC] SMUNCIT, -Ă adj. v. smucit.
45. [Șăineanu, ed. VI] smâ(n)ci v. a smuci: inima îi se smânci din loc NEGR.
46. [Șăineanu, ed. VI] smicì v. a smuci: ușile se smicesc BĂLC.
47. [Șăineanu, ed. VI] smu(n)cì v. 1. a smulge deodată: clopotul din turn smuncește AL.; 2. a fi neastâmpărat (de cai). [Și smâncì, smicì, smuncì = slav. SMUČATI, a răpi].
48. [Scriban] zmîcésc, V. zmucesc.
49. [Scriban] zmucésc (vest) și zmuncésc (est) v. tr. (vsl. sŭ-mučati, sŭ-mŭčati, sŭ-mŭknonti, a zmunci; sîrb. smuknuti, a se substrage, a scăpa. V. zmîc). Trag zguduind cu violență: ĭ-am zmuncit arma din mînă, ĭ-am pus mîna’n gît și l-am zmuncit de cîteva orĭ, clopotu cel mare te zmuncește cînd îl tragĭ, priponu zmuncește cînd se prinde un pește mare. Izbesc înapoĭ la descărcare: această pușcă zmuncește. A zmunci calu, a-l opri brusc și des (a-l sacada). A zmunci vorba, a vorbi zmuncit (sacadat). V. refl. Mă trag zguduindu-mă cu violență ca să scap: hoțu se zmuncea din mîna gardianuluĭ, calu s’a zmuncit și a fugit. – În vest și zmîcesc, în nord (Șez. 9, 140) zmîncesc.
50. [Scriban] zmucít (vest) și zmuncít (est), -ă adj. Fig. Răpezit, sacadat: vorbă zmuncită. Răpezit, cu mișcărĭ bruște: om zmuncit. – Și zmî(n)cit.
51. [Scriban] zmuncésc, V. zmucesc.
52. [DOOM 3] smuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucesc, 3 sg. smucește, imperf. 1 smuceam; conj. prez. 1 sg. să smucesc, 3 să smucească
53. [DOOM 2] smuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucesc, imperf. 3 sg. smucea; conj. prez. 3 să smucească
54. [MDO] smuci (conj. smucească)
55. [IVO-III] smucesc, -ceam 1 imp.
56. [Argou] smucit, -ă, smuciți, -te adj. 1. nebun, dement 2. impulsiv
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL