1. [DEX '09] SLEI, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sulijati.
2. [MDA2] slei2 v [At: CORESI, EV. 264 / Pzi: ~esc / V: (îrg) slăi, zlei, (reg) slii, slâi, sclei, sclăi, zglei, zglăi / E: vsl сълиіати, сълѣлъ] 1 vt (Îrg; c. i. metale topite, pex, obiecte din metal) A turna1. 2 vt (Îvr) A modela. 3-4 vtr (Îvp; d. substanțe, materii etc. lichide sau gazoase aflate la tempertaturi sau presiuni mari) A (se) solidifica (1-2). 5 vr (D. grăsimi, de obicei animale) A căpăta, prin răcire, o anumită consistență. 6 vr (Pex; d. mâncăruri preparate cu astfel de grăsimi și încălzite) A căpăta, prin răcire, un aspect specific și un gust neplăcut care evidențiază grăsimea din compoziție Si: (rar) a (se) solidifica (4), (reg) a se făcăi. 7 vt (Rar; c. i. părul) A unge cu grăsime. 8 vt (Rar; d. sânge) A se coagula. 9-10 vtri (Îvp; d. lichide, mai ales d. apă) A îngheța. 10 vi (Reg; îe) Minte de le ~iește Se spune despre un om foarte mincinos sau lăudăros. 11 vt (C. i. puțuri, fântâni, izvoare etc.) A seca2 și a curăța de nămol, de pietre etc. 12 vt (Fam; îe) A ~ puțurile A fi bețiv. 13 vi (Îvr; fig; d. oameni) A purifica. 14-15 vtr (Rar; d. lacuri, bălți etc.) A deseca. 16 vt (Rar; c. i. ambarcații) A goli apa intrată prin fisuri. 17 vtf (Fig; c. i. oameni, colectivități umane, ținuturi, țări etc.) A face să rămână (aproape) fără nimic. 18-19 vtrp (D. mijloace materiale, în special financiare) A (se) consuma (aproape) tot Si: a secătui, a stoarce, a istovi, a vlăgui, (rar) a seca, (îrg) a scurge. 20 vtf (Rar; c. i. recipiente) A goli (6). 21 vtf (C. i. disponibilități fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) A face să ajungă la limită. 22-23 vtri (Pex; d. oameni) A obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: a (se) epuiza (8-9), a (se) extenua (1-2), a (se) istovi, a (se) seca2, a (se) secătui, a (se) sfârși, a (se) stoarce, a (se) suge, a (se) vlăgui, (înv) a (se) zămorî. 24-25 vtr (Îe) A (i se sau a-și) ~ (rar, toată) puterea (sau puterile ori toate puterile sau de puteri ori de vlagă) A pierde sau a face pe cineva sau ceva să-și piardă (toată) forța fizică sau morală. 26 vt (Rar; îe) A-și ~ creierii A depune eforturi deosebite pentru a face, a obține etc. ceva (fără succes sau cu rezultate neînsemnate) Si: (fam) a se screme. 27-28 vri (Rar) A se slăbi (7-8). 29 vt (Asr; c. i. solul) A sărăci. 30 vt (Îvp) A zdrobi și a amesteca cu putere și îndelung diferite legume sau verdețuri, pentru a obține o pastă omogenă Si: (reg) a făcăi, a făcălui, (fam) a bate (1), a freca (16). 31-32 vtr (Îvp; îe) A (se) ~ creierii (cuiva) A omorî sau a muri prin zdrobirea craniului. 33 vr (Îvr; d. materii, substanțe etc.) A se fărâmița.
3. [MDA2] slei1 sn [At: C. PETRESCU, A. R. 83 / Pl: nct / E: pvb slei] (Nob) 1-2 Sleire (8-9).
4. [DEX '98] SLEI, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sŭlijati.
5. [DLRLC] SLEI, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase) A se închega, a se solidifica (prin răcire). O picătură fierbinte de stearină se varsă din lumînare și i se sleiește pe mînă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 94. ♦ (Despre apă și alte lichide) A îngheța. Și a plecat pe pîrtea Ierusalimului, Care pe deasupra se topea, Pe dedesupt se sleia. PAMFILE, S. T. 20. S-a lăsat un pui de ger de crăpau pietrele, iar marea se sleise pe lîngă mal. CONTEMPORANUL, VII 116. (Fig.) O frică fantastică i-a închipuit niște năluciri fioroase. Sărmana fată simți sîngele sleindu-se în vinele sale. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ Tranz. În miezul iernii, cînd vîntul spulberă și sleiește tot, cînd focul vesel e odorul cel mai prețuit... moș Toader umbla de dimineață, tot umbla cu toporul în spate, doar ar găsi ceva de lucru. CONTEMPORANUL, V 389. (Fig.) Nu simțeam durere, nici compătimire, Ca piatra eram. O negură ochii îmi painjini, Și înghețul morții inima-mi slei. NEGRUZZI, S. II 31. 2. Tranz. A seca o fîntînă (pentru a o curăța). Mai încolo dete peste un puț care îi strigă: Fată mare, fată mare! vino de mă sleiește că ți-oi da apă rece să te răcorești cînd te-i întoarce. Fata slei puțul și plecă înainte. ISPIRESCU, L. 348. Scoal’ deschide porțile și-nchide averile; Să sleim puțurile, Să spălăm jgheaburile, Să adăpăm vitele. TEODORESCU, P. P. 672. ◊ Refl. (Poetic) Își scufunda fața-n pernă și plîngea pînă ce i se sleiau izvoarele lacrimilor. VLAHUȚĂ, O. AL. 120. 3. Tranz. A secătui (pe cineva sau ceva) de bani, de averi. Orîndui turci spre a strînge această nouă dajdie care, luînd toate vitele de la cei ce aveau, sleiră țara și de vite. BĂLCESCU, O. II 26. ◊ (Complementul indică bunurile secătuite) Sperau să nemerească un tren, ori de nu, să petreacă noaptea pe-acolo, că-și sleiseră banii și nu mai aveau decît pentru bilete. REBREANU, R. I 272. ◊ Fig. Dar pentru aceasta e nevoie de curaj și el și-a sleit tot curajul. C. PETRESCU, C. V. 136. Manlache nu mai auzea și nu mai deschidea ochii. Urgia vărsării de sînge îi sleise toată puterea în el. POPA, V. 162. ◊ Refl. Încet-încet s-au sleit... toate mijloacele de hrană ale cetății și a-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195. Mi s-au sleit toate mijloacele și trăiesc pe datorii. GHICA, A. 533. ♦ Intranz. (Neobișnuit; despre procese în desfășurare) A conteni, a sfîrși. Omului îi era din ce în ce mai rău. Durerile din mînă nu mai sleiau și arșița îi dogorea obrajii. POPA, V. 139.
6. [Șăineanu, ed. VI] sleì v. 1. a scoate toată apa: a slei un puț; 2. a închiega, vorbind de unt, său, ceară; 3. fig. a seca de puteri. [Slav. SLĂIATI, a topi].
7. [MDA2] sclăi v vz slei2
8. [MDA2] sclei v vz slei2
9. [MDA2] slăi v vz slei
10. [MDA2] slâi v vz slei
11. [MDA2] slii v vz slei
12. [MDA2] șlah1 sm vz șleau1
13. [MDA2] șleau1 [At: CIHAC II, 528 / V: (reg) șlah, ~eu sm / Pl: șlei sm, ~ri sn / E: ns cf ger Schlehe „porumbar”] 1 sm (Bot; înv) Ulm (Ulmus carpinifolia). 2 sm (Îrg) Copac bun de foc (de obicei porumbar sau stejar). 3 sn (Îrg; șîs pădure de ~) Pădure cu arbori de specii diferite (în care predomină stejarul). 4 sn (Îrg; csc; șîs lemn de ~) Lemne de foc provenite dintr-un șleau1 (3).
14. [MDA2] șleu1 sm vz șleau1
15. [MDA2] zglei v vz slei2
16. [MDA2] zlăi[1] v vz slei2
17. [MDA2] zlei v vz slei2
18. [Scriban] sleĭésc v. tr. (vsl. sŭ-liti, sŭ-liĭatĭ, a turna la un loc, sîrb. sliti, a turna la un loc, a topi, a lipi metale, slivati se, a curge la un loc, rus. slitĭ, slivatĭ, a topi la un loc. V. leit). Vechĭ. Torn în forme metalele (azĭ ceara ș. a.): a slei un clopot (V. sloĭesc). Azĭ. Scot toată apa dintr’un puț: a slei puțu. A slei puțurile (fig.), a fi foarte bețiv. Fig. A slei de puterĭ, a seca de puterĭ, a lua cuĭva toate puterile. V. refl. A se solidifica (grăsimea, ceara): seu s’a sleit. – Vechĭ și Trans. zleĭesc.
19. [Scriban] 3) șleaŭ m., pl. ei (o silabă, d. germ. schlehe, porumbar). Un fel de copac bun de foc (porumbar orĭ un fel de stejar?).
20. [Scriban] zleĭésc, V. sleĭesc.
21. [DOOM 3] slei (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, 3 sg. sleiește, imperf. 1 sleiam; conj. prez. 1 sg. să sleiesc, 3 să sleiască
22. [DOOM 2] slei (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, imperf. 3 sg. sleia; conj. prez. 3 să sleiască
23. [MDO] slei (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, conj. sleiască)
24. [DOOM 3] șleau2 (ulm) (înv.) s. m., art. șleaul; pl. șlei, art. șleii
25. [DOOM 2] șleau1 (ulm) (rar) s. m., art. șleaul; pl. șlei, art. șleii
26. [MDO] șleau
27. [IVO-III] sleesc, sleiască 3 conj., sleiam 1 imp.
28. [IVO-III] șleau.
29. [DER] slei (-iesc, -it), vb. – 1. A goli, a deseca o fîntînă pentru a o curăța. – 2. A evacua apa. – 3. A secătui, a istovi. – 4. A epuiza, a consuma, a uza. – 5. (Înv.) A filtra, a topi. – 6. A bate, a amesteca mazărea cu fasolea pentru a face o pastă. – 7. (Refl.) A se închega, a se coagula. Sl. sŭliti, sŭlijati „a topi” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; cihac, II, 168), cf. leit, sloi.
30. [DAR] șleau1, șlei, s.m. (înv.) 1. ulm. 2. copac bun de foc (porumbar, stejar etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL