1. [DEX '09] ZINGHENIRE s. f. v. zăngănire.
2. [MDA2] zinghenire sf vz zăngănire
3. [DEXI] zinghenire s.f. v. zăngănire.
4. [DEX '09] ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zingheni, zângăni vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.
5. [DEX '09] ZĂNGĂNIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingănire, zinghenire, zângănire s. f.] – V. zăngăni.
6. [DEX '09] ZÂNGĂNI vb. IV v. zăngăni.
7. [DEX '09] ZÂNGĂNIRE s. f. v. zăngănire.
8. [DEX '09] ZINGĂNI vb. IV v. zăngăni.
9. [DEX '09] ZINGĂNIRE s. f. v. zăngănire.
10. [DEX '09] ZINGHENI vb. IV v. zăngăni.
11. [MDA2] zăngăni [At: POLIZU / V: zin~, zân~, (rar) zărg~, zinghini, (îrg) zingheni, (îvr) zângâni / Pzi: ~nesc, (rar) zăngăn / E: zang + -ăni] (D. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) 1 vi A produce un sunet vibrator când se mișcă, se ciocnește de ceva sau când sunt lovite cu ceva Si: a zdrăngăni (1), a zornăi (1), a zurui (1), (înv) a zăngăi (1), (rar) a zgudui (5), a zdruncina (5), (îvp) a zuzui (4), (reg) a zingări (1), a zorzoi (1), a zorzoni1 (1). 2 vi (Pex) A produce zgomote (supărătoare) Si: a zdrăngăni (2), a zornăi (2), a zurui (2), a zuzui (4), (înv) a zăngăi (2), (reg) a zingări (2), a zorzoi (2), a zorzoni (2). 3 vt (D. ființe; c. i. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc.) A face să se producă un sunet metalic vibrator Si: a zdrăngăni (3), a zângăli, a zdrăngăni (3), a zurui (3), a zurgăli (1), a zurgăni.
12. [MDA2] zăngănire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 33 / V: (rar) zărg~, zânghin~, (înv) zinghen~, zin~, zân~ / Pl: ~ri / E: zăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2).
13. [MDA2] zărgăni v vz zăngăni
14. [MDA2] zărgănire sf vz zăngănire
15. [MDA2] zângăni v vz zăngăni
16. [MDA2] zângănire sf vz zăngănire
17. [MDA2] zângâni v vz zăngăni
18. [MDA2] zânghinire sf vz zăngănire
19. [MDA2] zingăni v vz zăngăni
20. [MDA2] zingănire sf vz zăngănire
21. [MDA2] zingheni v vz zăngăni
22. [MDA2] zinghini v vz zăngăni
23. [DEXI] zăngăni vb. IV. 1 intr. (despre obiecte de metal, de sticlă sau despre părți ale lor) A produce prin mișcare sau prin lovire un sunet specific. Geamurile zăngăniră (PRED.). ◊ (tr.) Trecea vesel, zăngănindu-și cheile de la mașină. 2 tr. A face să producă sunete caracteristice prin lovirea, ciocnirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. • prez.ind. -esc. și zingăni, zingheni, zîngăni vb. IV. /zang + -ăni.
24. [DEXI] zăngănire s.f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. Zăngăniri de multîfierărie (HOG.). • pl. -i. și zingănire, zinghenire, zîngănire s.f. /v. zăngăni.
25. [DEXI] zingăni vb. IV. v. zăngăni.
26. [DEXI] zingănire s.f. v. zăngănire.
27. [DEXI] zingheni vb. IV. v. zăngăni.
28. [DEXI] zîngăni vb. IV. v. zăngăni.
29. [DEXI] zîngănire s.f. v. zăngănire.
30. [CADE] ZĂNGĂNI... 👉 ZÎNGÂNI...
31. [CADE] ❍ZÎNGĂNI ZĂNGĂNI, ZINGĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., a sdrăngăni: Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător (ALECS.); piua răsuna și zingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului (SB.); un orologiu zingănește încet și subțire în părete (EMIN.); dădu un pumn strașnic în masă, de zăngăniră păharele (SAD.); vîntul se pornea mai tare și geamurile zîngăneau în ferestrele cele mari, încît răsuna întreaga casă (SLV.) [zîng!].
32. [CADE] ZÎNGĂNI. ZĂNGĂNI, ZINGĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., a sdrăngăni: Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător ALECS.; piua răsuna și zingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului SB.; un orologiu zîngănește încet și subțire în părete EMIN.; dădu un pumn strașnic în masă, de zăngăniră păhărele SAD.; vîntul se pornea mai tare și geamurile zîngăneau în ferestrele cele mari, încît răsuna întreaga casă SLV. [zîng!].
33. [CADE] ZÎNGĂNI, ZĂNGĂNI, ZINGĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., a sdrăngăni: Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător (ALECS.); piua răsuna și zingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului (SB.); un orologiu zîngănește încet și subțire în părete (EMIN.); dădu un pumn strașnic în masă, de zăngăniră păharele (SAD.); vîntul se pornea mai tare și geanurile zîngăneau în ferestrele cele mari, încît răsuna întreaga casă (SLV.) [zîng!].
34. [DEX '98] ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zingheni, zângăni vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.
35. [DEX '98] ZĂNGĂNIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingănire, zinghenire, zângănire s. f.] – V. zăngăni.
36. [DLRLC] ZĂNGĂNI, zăngănesc și zăngăn, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; și în forma zîngăni) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. Aristide scoase atunci un urlet de zîngăniră geamurile. REBREANU, R. II 132. Întîia mișcare ce făcu fu de a-și lua poziția și de a-și ciocni călcîiele, ca să se auză zăngănind pintenii. BASSARABESCU, S. N. 59. Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Tranz. îngenuncheații de ieri s-au ridicat năprasnici azi, scuturîndu-și pletele, zîngănindu-și armele. SANDU, D. P. 9. Se-nserase bine. Turmele trecînd Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. – Variante: zîngăni, zingăni (SBIERA, P. 183, EMINESCU, N. 81), zingheni (ALECSANDRI, P. II 158) vb. IV.
37. [DLRLC] ZĂNGĂNIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zornăit, zăngănit. Pe drum se-nșiră-o oaste; e oastea proletară. Nici zăngăniri de arme, nici sarbădă fanfară... Ci ochii veseli cată: că-n albe slove-i scris, Pe flamurile roșii, lumina unui vis. PĂUN-PINCIO, P. 93. – Variante: zîngănire, zingănire (la TDRG), zinghenire (ALECSANDRI, P. II 16) s. f.
38. [DLRLC] ZÎNGĂNI vb. IV v. zăngăni.
39. [DLRLC] ZÎNGĂNIRE s. f. v. zăngănire.
40. [DLRM] ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zîngăni, zingheni vb. IV] – Onomatopee.
41. [DLRM] ZĂNGĂNIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingănire, zîngănire, zinghenire s. f.]
42. [DLRM] ZINGĂNI vb. IV. v. zăngăni.
43. [DLRM] ZINGHENI vb. IV. v. zăngăni.
44. [DLRM] ZÎNGĂNI vb. IV. v. zăngăni.
45. [Șăineanu, ed. VI] zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang!].
46. [Scriban] zăngănésc și zîngănésc v. intr. (ung. zengenĭ și zenegni. D. rom. poate veni alb. zangă, zăngănit. V. zang). Sun (vorbind despre săbiĭ, pahare supțirĭ ș. a.). V. tr. Îșĭ zăngăneaŭ armele.
47. [Scriban] zîngănésc, V. zăngănesc.
48. [DOOM 3] zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, 3 sg. zăngănește, imperf. 1 zăngăneam; conj. prez. 1 sg. să zăngănesc, 3 să zăngănească
49. [DOOM 3] zăngănire s. f., g.-d. art. zăngănirii; pl. zăngăniri
50. [DOOM 2] zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, imperf. 3 sg. zăngănea; conj. prez. 3 să zăngănească
51. [DOOM 2] zăngănire s. f., g.-d. art. zăngănirii; pl. zăngăniri
52. [MDO] zăngăni
53. [IVO-III] zăngănesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL