1. [MDA2] zimțea1 sf [At: DL / Pl: ~ele / E: zimț + -ea] (Mun; mpl) 1-2 Zimț (1-2).
2. [DLRLC] ZIMȚEA, zimțele, s. f. (Rar, mai ales la pl.) Zimț. Nu s-au lăsat, Ci pe coș au intrat Cu dinții Ca andrelele, Cu măselele Ca zimțelele. TEODORESCU, P. P. 364.
3. [DLRM] ZIMȚEA, zimțele, s. f. (Rar) Zimț. – Din zimț + suf. -ea.
4. [Scriban] zimțeá f., pl. ele. Munt. est. Vîrfu fusuluĭ, partea pe care o țiĭ în mînă. – În est cimceá (rev. I. Crg. 4, 60). V. și sîmcea.
5. [CADE] ZIMȚI = ZIMȚUl.
6. [DER] ZIMȚI, zimțesc, vb. IV. (Var.) Zimțui. (din zimț)
7. [DAR] zimțea, zimțele, s.f. (reg.) vârful fusului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL