1. [DEX '09] ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Înv. și fam.; la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de fierăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, sb. zubac.
2. [MDA2] zimț sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 164 / V: (îrg) zâmț, ~mte, (reg) zemț, zgrimț, zvinț / Pl: ~i, (reg) ~uri / E: slv *зѫбьци (pll *зѫбьць) cf bg зъбец] (Mpl) 1 Fiecare dintre proeminențele ascuțite, regulate, pe care le prezintă marginea unor obiecte Si: colț (30), crestătură, dinte (14), zimțea1 (1). 2 (Pgn) Proeminență (ascuțită) pe suprafața unor obiecte Si: (reg) zimțea1 (2). 3 (Înv) Element decorativ la unele obiecte din lemn, la zidărie etc. asemănătoare cu un zimț (1). 4 (Pex; înv) Crenel (1). 5 (Pan; reg) Cusătură ornamentală în formă de zimț (1). 6 (Pex; reg) Fiecare dintre grinzile de care se bat scândurile crestate din balustrada de lemn a unei case. 7 (Reg) Parte de construcție pescărească, care constituie podeaua lătocului la gura dinspre iaz. 8 Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede Si: crestătură, dinte. 9 (Înv; fam; pex) Monedă (de aur). 10 (Mol; csnp) „Unealtă de tors”. 11 (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape. 12 (Înv) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate etc. 13 (Reg; îf zimte; îs) Piatră ~mte Piatră zgrunțuroasă de pe fundul apelor cu adâncime mică, care periclitează plutăritul. 14 (Trs) Umflătură la gingiile cailor.
3. [DEXI] zimț s.m. (mai ales la pl.) 1 Fiecare dintre proeminențele (mai mult sau mai puțin) ascuțite, regulate, pe care le prezintă marginea unor obiecte, a unor unelte, a unor piese etc.; colț, dinte. Plecase spre fierăria lui Iocan să dea zimți celor două seceri stricate (PRED.). 2 Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (la pl.) Ban, monedă (de aur); galben. Îl poftii ca, deocamdată, să-mi caute, și fără zăbavă, ceva zimți (M. I. CAR.). 3 (înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate; crenel. 4 (pop.; lapl.) Tindeche. • pl. -i. /<sl. veche зѫбъ зѫбьць; cf. bg. зъбец.
4. [CADE] ZIMȚ sm. 1 🪙 Fie-care din crestăturile de pe dunga monetelor (🖼 5372, A): am primit toți banii, în galbini împărătești, cu ~i (ALECS.); începură să se verse din el bani, tot galbeni cu ~ii neatinși (SLV.) ¶ 2 🔧 Fiecare din dinții unei rotițe (de ceasornic, de pipten, etc.) (🖼 5372, B): un mod de a se îmbuca cunoștințele vechi cu cele noi, ca ~ii de la roțile unui ceasornic (VLAH.) ¶ 3 🔧 pl. Dinții ferestrăului ¶ 4 🪙 pr. ext. Ⓕ F Galben: a numărat ~ii unul cîte unul (GN.); era și fudul și se ținea bine, la chimir cu ~i, în ocol cu vite (SAD.) ¶ 5 Fiecare din crestăturile din vîrful zidului unei cetăți, unui turn (🖼 5372, C): începură a batere cu tunuri și oboriia ~ii cetăției (MX.); pr. anal.: vîrfuri multe (de munți)... se ’nalță în limpezișul zărilor, ca și cum ar da să spargă cu ~ii lor bolta albastră a cerului (VLAH.) ¶ 6 ⛓ pl. = TINDECHE [vsl *zabĭcĭ (< zabŭ „dinte”); comp. bg. zăbecŭ, srb. zubac, etc.].
5. [DEX '98] ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Fam., înv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de ferăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, scr. zubac.
6. [DLRLC] ZIMȚ, zimți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare din crestăturile de pe muchia unor monede. Avem la chimir galbeni cu zimți cu care putem plăti vin cît de bun. SADOVEANU, O. VIII 257. Cîte 1500 galbeni de fată; bani... împărătești și cu zimți. ALECSANDRI, T. 433. Și el, măre, că-și făcea Nouă mori pe sub pămînt... cu piscoaie de argint Să vie tot bani cu zimți. TEODORESCU, P. P. 670. ♦ (Familiar, la pl.) Bani monede. Îl poftii ca deocamdată să-mi caute, și fără zăbavă, ceva zimți; era în ajunul zilei mele de naștere și țineam, într-un anume scop, s-o prăznuiesc în lege. M. I. CARAGIALE, C. 88. Ne-am calicit cu desăvirșire: zimți, ba oițe, ba stupi, ba cai și boi s-au dus ca pe gura lupului! CREANGĂ, A. 114. ♦ Dinții anumitor rotițe, ai pînzei de ferăstrău, ai secerii etc.; p. ext. obiect care are astfel de dinți. Războinicii beiului Cantemir puseră zimții în coastele cailor și ieșiră cu ropot greu în cîmpie. SADOVEANU, O. VII 12. Mai demult se foloseau numai secerile făcute de fierarii satelor; acestea aveau limba lată și zimții mari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Făcură nouă secerețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. PĂSCULESCU, L. P. 20. (Într-o imagine poetică) Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca Și străveziul demon, prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimții-aripei sale, De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. ♦ (Învechit) Crestături în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. (Fig.) Vîrfuri multe [de munți]... se nalță în limpezișul zărilor, ca și cum ar da să spargă cu zimții lor bolta albastră a cerului. VLAHUȚĂ, R. P. 170. 2. (Regional, numai la pl.) Tindeche. (Cu pronunțare regională) Tindechea, numită încă și zimți. este de mai multe feluri. PAMFILE, I. C. 278.
7. [DLRM] ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia monedelor. ♦ Monedă de aur; galben. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (de ceasornic, de pinten etc.) sau ai unei pînze de ferăstrău, de seceră etc. 2. (Înv.) Crestătură în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. 3. (Reg., la pl.) Tindeche. – Comp. bg. zăbec, sb. zubac.
8. [MDA2] zemț sm vz zimț
9. [MDA2] zgrimț sm vz zimț
10. [MDA2] zimte sm vz zimț
11. [MDA2] zvinț sm vz zimț
12. [CADE] ZIMȚIȘOR sm. 1 dim. ZIMȚ ¶ 2 🪙 F = GĂLBENAȘ: Unul lîngă altul, galbeni gălbiori Erau clit în pungă șapte ~i (SPER.).
13. [DCR2] zimți s. pl.tant. (arg. stud.) Bani ◊ „Nu persoana ta le interesează (pe fete), ci zimții tăi.” (de la zimții banilor; C. Lupu în LL 3/72 p. 350)
14. [Șăineanu, ed. VI] zimți m. pl. 1. marginea crestată a zidurilor; 2. dungă crestată la monede: galbeni cu zimți; 3. dinții sau colții ferestrăului; 4. Mold. crestături în pietrele morii; 5. Tr. tindeche; 6. fig. margine: (demonul) atinge ’ncet arama cu zimții aripei sale EM. [Origină necunoscută].
15. [Scriban] zimțĭ m. pl. (d. germ. sims, zimțĭ, nu d. rus. zubcý, zimțĭ, pl. luĭ zubéc, dințișor). Crestăturĭ pe marginea unuĭ lucru (la monete, la roatele mașinilor, la lama ferestrăuluĭ ș. a.). Pl. Banĭ cu zimțĭ. – Sing. zimte (Biblia 1688. Dac. 3, 747). În Mold. sing. un zimț.
16. [DOOM 3] zimț s. m., pl. zimți
17. [DOOM 2] zimț s. m., pl. zimți
18. [IVO-III] zimți pl.
19. [DER] zimț (-ți), s. m. – 1. Dinte mare, colț, vîrf. – 2. Crenel. – 3. Crestătură pe marginea monedei. – 4. Monedă de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la războiul de țesut. – Var. zimte. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbĭcĭ (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zăbec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai puțin probabilă. – Der. zimța (var. zimț(u)i), vb. (a face zimți, a cresta, a stria). – Cf. zîmba, zăbală.
20. [DER] ZIMȚ, zimți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) ~; p. ext. obiect care are astfel de zimți. ◊ (Fig.) Făcură nouă secrețele Cu mănunchi de floricele, Cu zimții de viorele. 2. (Înv.) ~; (fig.) zimții munților. [și DLRLC]
21. [DER] ZIMȚ2, zimți, s. m. (Reg., numai la pl.) Tindeche. [și DLRLC]
22. [DER] ZIMTE, zimți, s. m. (Var.) Zimț.
23. [Argou] zimți s. m. pl. 1. (înv.) monede. 2. (stud.) bani.
24. [DRAM 2021] zímț, zimți, s.m. Motiv decorativ în forma unor triunghiuri repetate, utilizat de meșterii olari din Maram. – Cf. srb. zubac, bg. zăbec (DLRM, DEX).
25. [DRAM 2015] zimț, zimți, s.m. – Motiv decorativ în forma unor triunghiuri repetate, utilizat de meșterii olari din Maramureș. – Cf. srb. zubac, bg. zăbec (DLRM, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL