1. [DEX '09] ZIMBRE s. f. pl. v. zâmbre.
2. [MDA2] zimbre sfp vz zâmbre
3. [DEXI] zimbre s.f. pl. v. zîmbre.
4. [CADE] ZIMBRE 👉 ZÎMBRE.
5. [DLRLC] ZIMBRE s. f. pl. v. zîmbre.
6. [DEX '09] ZÂMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zimbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”).
7. [MDA2] zăbrele sfp vz zâmbre
8. [MDA2] zâmble sfp vz zâmbre
9. [MDA2] zâmbre sfp [At: LB / V: zim~, (îvp) ~ri, zimbri, (reg) ~ble, ~buri, zăbrele / E: ns cf zâmba] 1 (Pop) Boală întâlnită mai ales la cai (în special la cei tineri), care se manifestă prin apariția unor ulcerații dureroase în cerul gurii și prin inflamarea gingiilor Si: (reg) zăbală (3). 2 (Pop; prc) Ulcerațiile sau inflamațiile prin care se manifestă zâmbrea (1) Si: zăldă (3). 3 (Pfm; îe) A face ~ A dori ceva foarte mult Si: a jindui (1), a râvni (1), a pofti. 4 (Reg; îe) A-i tăia (cuiva) de ~ A nu satisface (cuiva) dorințele, poftele. 5 (Reg; îae; pex) A sancționa pe cineva (cu intenția de a-l corecta). 6 (Îvr) Inflamații sau ulcerații ale membranei nazale a cailor. 7 (Îvr) Inflamații sau ulcerații pe ugerul vitelor.
10. [MDA2] zâmbri1 sfp vz zâmbre
11. [MDA2] zâmburi sfp vz zâmbre
12. [MDA2] zimbri1 sfp vz zâmbre
13. [DEXI] zîmbre s.f. pl. (med. vet.) Boală a cailor (tineri), care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroare în cerul gurii. ◊ Expr. (fam.) A face zîmbre = a dori ceva foarte mult, a rîvni, a jindui. Fac zîmbre așteptînd să fie poftiți la masă (CA. PETR.). • și zimbre s.f. pl. /cf. zîmba.
14. [CADE] ZÎMBRE, ZIMBRE sf. pl. 1 🐕 Rană ce fac caii, mai ales cei tineri, la gingii, din pricina fînurilor prea bățoase, apei de băut prea calde, etc.; calul ce are ~ mestecă greu, din cînd în cînd îi scapă fînul mestecat, iar cerul gurii e roșu și umflat: pentru zîmbre la cai... falca de sus să se ardă cu sare DRĂGH.; în gura vitei se introduce un lemn gros, ca să rămînă deschisă, apoi se taie zîmbrele cu foarfecile sau cu cuțitul PĂC. ¶ 2 Fig. A face ~, a se uita cu jind la ceva, a rîvni, a-i lăsa gura apă: el făcea zîmbre, privind cu jale la jilțurile ministeriale ALECS. [comp. pol. zabry < vsl. zabŭ „dinte”].
15. [CADE] ZÎMBRE, ZIMBRE sf. pl. 1 🐕 Rană ce fac caii, mai ales cei tineri, la gingii, din pricina fînurilor prea bățoase, apei de băut prea calde, etc.; calul ce are ~ mestecă greu, din cînd în cînd îi scapă fînul mestecat, iar cerul gurii e roșu și umflat: pentru zîmbre la cai... falca de sus să se ardă cu sare (DRĂGH.); în gura vitei se introduce un lemn gros, ca să rămînă deschisă, apoi se taie zîmbrele cu foarfecile sau cu cuțitul (PĂC.) ¶ 2 Ⓕ A face ~, a se uita cu jind la ceva, a rîvni, a-i lăsa gura apă: el făcea zîmbre, privind cu jale la jilțurile ministeriale (ALECS.) [comp. pol. zabry < vsl. ząbŭ „dinte”].
16. [DEX '98] ZÂMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamare a gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zimbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”).
17. [DLRLC] ZÎMBRE s. f. pl. Boală de care suferă caii și care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații pe cerul gurii. ◊ Expr. (Despre oameni) A face zîmbre = a dori ceva foarte mult, a rîvni, a jindui după ceva. Făceai zîmbre, seara, cu alți copii; văzindu-i cum rup din mămăliga cît o roată de car. PAS, Z. I 13. Nu li se părea cuviincios să se uite în gura omului cînd mănîncă, nici să creadă că fac zîmbre așteptînd să fie poftiți la masă. CAMIL PETRESCU, O. II 194. – Variantă: zimbre (CREANGĂ, P. 116) s. f. pl.
18. [DLRM] ZÎMBRE s. f. pl. Boală a cailor care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase pe cerul gurii. ◊ Expr. A face zîmbre = (despre oameni) a dori ceva foarte mult, a rîvni. [Var.: zimbre s. f. pl.] – Comp. pol. zabrze (< v. sl. zonbŭ „dinte”).
19. [Șăineanu, ed. VI] zâmbre f. pl. 1. umflătura gingiilor la cai (care îi împiedică a mânca): fig. a face zâmbre, a dori cu ardoare un lucru (adesea fără a-l putea dobândi): nevestele cele tinere fac zâmbre și trag acasă CR. [Slav. ZOBRŬ, dinte].
20. [Scriban] zîmbre f. pl. (rudă cu vsl. zombrŭ, dinte; pol. zabry, zîmbre. V. zîmbesc). Bubulițe care se fac în gura caluluĭ (și altor vite) și care-l împedecă de a mînca. (Poporu crede că acestea se fac atuncĭ cînd calu vede că alt cal mănîncă ceva bun [orz, ovăs] și ar pofti să mănînce și el, dar n’are). Fig. A face zîmbre, a dori grozav să aĭ ce are altu: baba făcea zîmbre (CL. 1910, 544).
21. [DOOM 3] zâmbre s. f. pl.
22. [DOOM 2] zâmbre s. f. pl.
23. [IVO-III] zâmbre pl.
24. [Argou] a face zâmbre expr. a face scandal.
25. [DRAM 2021] zấmbre, s.f., pl. (reg.) 1. Boală a gingiilor la cai tineri. 2. (în expr.) A face zâmbre = a se uita cu jind la cineva; a râvni: „Lasă zâmbre de belit, / Că tu ai drum de pornit” (Bilțiu, 2001: 303). – Cf. pol. zabrze (DLRM, DEX); din sl. zonbǔ (Șăineanu, Scriban); cf. zâmba, jimba (MDA).
26. [DRAM 2015] zâmbre, s.f., pl. – (reg.) „Rana care o fac caii cei tineri la gingii”. În expr. a face zâmbre = a se uita cu jind la cineva; a râvni (Bilțiu, 2001): „Lasă zâmbre de belit, / Că tu ai drum de pornit” (Bilțiu, 2001: 303; Suciu). – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbǔ „dinte”) (DLRM, DEX); din sl. zonbǔ (Șăineanu, Scriban); cf. zâmba, jimba (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL