1. [DEX '09] ZILER, -Ă s. m. și f. v. zilier.
2. [MDA2] ziler, ~ă smf, a [At: BARIȚIU, PA. I, 384 / V: ~lier, (reg) ~lar, zâl~, ziuar, zâuar[1], zuuar / Pl: ~i, ~e / E: zile (pll zi) + -ar] 1-2 (Muncitor) angajat (temporar) și retribuit cu ziua (11) Si: diurnist, (pop) ziuaș (1).
3. [DEXI] ziler, -ă s.m., sf. Muncitor angajat și plătit cu ziua; zilaș. Cei mai mulți dintre chiriași erau muncitori salahori, zilieri (CE. PETR.). • pl. -i, -e. și zilier s.m. /zile, pl. lui zi + -ar.
4. [CADE] ❍ZILER sm. Trans. Lucrător cu ziua, muncitor salahor: mai rău o duce ~ul rășinărean (PĂC.) [zile].
5. [DEX '98] ZILER, -Ă, zileri, -e, s. m. și f. Muncitor angajat și plătit cu ziua; zilaș. [Var.: zilier s. m.] – Zile (pl. lui zi) + suf. -ar.
6. [DLRLC] ZILER, -Ă, zileri, -e, s. m. și f. Muncitor plătit cu ziua. Rizea ghici că erau mecanici și zileri care lucrau la linia cea nouă. DUMITRIU, B. F. 108. Personalul permanent cuprindea 5 sau 150 de oameni, iar numărul zilerilor varia. GALAN, B. I 59. – Variantă: zilier, -ă (CAMIL PETRESCU, O. II 491) s. m. și f.
7. [DLRM] ZILER, zileri, s. m. Muncitor angajat și plătit cu ziua. [Var.: zilier s. m.] – Din zile (pl. lui zi) + suf. -ar.
8. [Scriban] zilér m. V. zlŭaș.
9. [DEX '09] JELER, jeleri, s. m. Nume dat în Evul Mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.
10. [DEX '09] ZILIER, -Ă, zilieri, -e, s. m. și f. Muncitor angajat și plătit cu ziua; zilaș. [Var.: ziler s. m.] – Zile (pl. lui zi) + suf. -ar.
11. [MDA2] jăler sm vz jeler
12. [MDA2] jeleariu sm vz jeler
13. [MDA2] jeler sm [At: ENC. ROM. / V: jăl~, ~eariu, jil~, jileriu, jilier, ziler[1] / Pl: ~i / E: mg zsellér] (Trs; iuz; în Evul Mediu) 1 Țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe moșiile nobililor, dar care nu avea regimul juridic al iobagilor. 2 Om așezat pe moșia altuia.
14. [MDA2] jiler sm vz jeler
15. [MDA2] jileriu sm vz jeler
16. [MDA2] jilier sm vz jeler
17. [MDA2] zâlar smf, a vz ziler
18. [MDA2] zâler smf, a vz ziler
19. [MDA2] zâuar sm, am vz ziler
20. [MDA2] zilar sm, a vz ziler
21. [MDA2] zilier, ~ă smf, a vz ziler
22. [MDA2] ziuar smf, a vz ziler
23. [MDA2] zuuar sm, a vz ziler
24. [DEXI] jeler s.m. (în Ev. Med., în Transilv.) Țăran fară pămînt sau cu pămînt puțin, care muncea pe moșiile nobililor, fară a avea regimul juridic al iobagilor. • pl. -i. /<magh. zsellér.
25. [DEXI] zilier s.m. v. ziler.
26. [DEX '98] JELER, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.
27. [DEX '98] ZILIER s. m. v. ziler.
28. [DLRLC] ZILAR, zilari, s. m. (Rar) Ziler. (Adjectival) Suflecă mînecele și apucă hîrlețul, ca un săpător zilar, la vie. C. PETRESCU, R. DR. 56.
29. [DLRLC] ZILIER, -Ă, zilieri, -e, s. m. și f. v. ziler.
30. [Scriban] ziŭáș m. (d. zi, cu ziua. Cp. cu pălmaș). Mold. Muncitor angajat cu ziŭa. – În Trans. ziler (după pl. zile). V. salahor.
31. [DOOM 3] jeler s. m., pl. jeleri
32. [DOOM 3] zilier (desp. -li-er) s. m., pl. zilieri
33. [DOOM 2] jeler s. m., pl. jeleri
34. [DOOM 2] zilier (-li-er) s. m., pl. zilieri
35. [DER] jeler (jeleri), s. m. – Iobag, șerb. Mag. zsellér (Cihac, II, 509; DAR), din germ. Siedler, cf. sb. želir (Miklosich, Slaw. Elem., 22). În Trans., înv.
36. [DAR] jeleariu s.m. (înv.) V. jeler.
37. [DAR] jileriu s.m. (înv.) V. jeler.
38. [DRAM 2021] jéler, jeleri, s.m. (reg.; arh.) 1. (în Trans.) Nume dat, în Evul Mediu, țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: țăran dependent; porțieș. 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș. ■ (onom.) Jeler, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. zsellér „răzeș” (DEX, MDA), din germ. Siedler, cf. srb. želir (Miklosich, după DER).
39. [DRAM 2015] jeler, jeleri, s.m. – (reg.; arh.) 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: țăran dependent; porțieș (Dăncuș, 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu, 1999: 383). ♦ (onom.) Jeler, nume de familie (20 de persoane cu acest nume în Maramureș, în 2007). – Din magh. zsellér „răzeș” (Cihac, DA, cf. DER; DEX, MDA), din germ. Siedler, cf. srb. želir (Miklosich, cf. DER).
40. [DRAM] jeler, -i, s.m. – 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: Țăran dependent; porțieș (Dăncuș 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu 1999: 383). – Din magh. zsellér (< germ. Siedler).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL