1. [MDA2] ziduire sf [At: MAIOR, IST. 203/13 / Pl: ~ri / E: zidui] (Trs; înv) 1-2 Zidire (1-2). 3 (Pex) Ctitorie (1). 4 (Ccr) Clădire (2). 5 (Prc) Zid (1). 6 Întemeiere. 7 Formare (1) . 8 Zidire (8). 9 (Pex) Rang. 10-12 (Rel) Zidiri (10-12). 13 Ziditură (2). 14 Zidire (14). 15 Făptură (4). 16 (Pex; csc) Omenire. 17 Fire (2).
2. [DEX '09] ZIDUI, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Zid + suf. -ui.
3. [MDA2] zidui [At: CORESI, EV. 93 / Pzi: ~esc / E: zid + -ui cf slv съзидовати] 1-4 vt (Trs; îvr) A zidi2 (1-2, 6, 7). 5 vt (Pex) A ctitori. 6 vr (Înv; fig) A se întări (prin credință).
4. [DEXI] zidui vb. IV. tr. (înv., reg.) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. • prez.ind. -iesc. /zid + -ui.
5. [DLRLC] ZIDUI, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide sau a înconjura cu ziduri. (Fig.) Într-acolo, peste vîrfuri de plopi și sălcii, se bolovăneau nori negri... ziduind zăvorit zarea. C. PETRESCU, A. R. 5.
6. [DLRM] ZIDUI, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Din zid.
7. [DOOM 3] zidui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiesc, 3 sg. ziduiește, imperf. 1 ziduiam; conj. prez. 1 sg. să ziduiesc, 3 să ziduiască
8. [DOOM 2] zidui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiesc, imperf. 3 sg. ziduia conj. prez. 3 să ziduiască
9. [DRAM 2021] ziduí, ziduiesc, v.t. (rar) A zidi: „Colo-n jos, pă prundurele / Ziduiesc tri frățurele” (Bilțiu, 1996: 105). (Trans. de Nord). – Din zid + suf. -ui (DLRM, DEX).
10. [DRAM 2015] zidui, ziduiesc, vb. tranz. – (rar) A zidi: „Colo-n jos, pă prundurele / Ziduiesc tri frățurele” (Bilțiu, 1996: 105; Rogoz). (Trans. de Nord). – Din zid (< sl. zidǔ) + suf. -ui (DLRM, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL