1. [DEX '09] ZIDITOR, ziditori, s. m. 1. Persoană care zidește, construiește; p. ext. întemeietor. 2. (Bis.; art.) Dumnezeu. – Zidi + suf. -tor.
2. [MDA2] ziditor, ~oare [At: COD. VOR.2 73/5 / V: (înv) zăd~ / Pl: ~i, ~oare / E: zidi2 + -tor] 1 sm, (rar) sf (Îvp) Zidar. 2 sm, (rar) sf (Îvp; pex) Fondator (1). 3 sma (Rel) Dumnezeu.
3. [DEXI] ziditor, -oare s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care zidește, construiește. Cînd se ivi temelia, ei se apropiau duminica de singuraticul ziditor (ARGH.). 2 s.m., s.f. Ext. întemeietor, fondator. Doamna... fost-a și mănăstirii Jitiianului ziditoare (DOC.). 3 s.m. (bis.; art.; nm. pr.) Dumnezeu. Ridică cugetul tău către Domnul, Ziditorul lumii... rosti schivnicul (MIR.). • pl. -ori, -oare. /zidi + -tor.
4. [CADE] ZIDITOR sm. 1 🏠 Cel ce zidește, zidar: piatra ce nu o socotiră ~ii, ea fu în capul unghiului (PS.-SCH.) ¶ 2 Ⓕ Creator: și se atinse Ziditoriul cătră coastele lui și luo os de-i face soț (MX.); Mergi să-ți iei dreapta răsplată de la dreptul Ziditor (ALECS.) [zidi].
5. [DEX '98] ZIDITOR, -OARE, ziditori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care zidește, construiește; p. ext. întemeietor. 2. S. m. art. (În religia creștină) Dumnezeu. – Zidi + suf. -tor.
6. [DLRLC] ZIDITOR, -OARE, ziditori, -oare, s. m. și f. 1. Cel care zidește, care construiește. (Fig.) Măreața construcție a socialismului nu se poate înălța fără ziditori puternici, sănătoși din punct de vedere moral și fizic. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2058. ◊ (Adjectival) Toată această luptă eroică a zilei de azi, care pregătește pentru omenire ziua de mîine așteaptă pe artiștii ziditori ai cuvîntului. SAHIA, U.R.S.S. 170. 2. (În concepțiile religioase, numai m.) Cel care a creat lumea; dumnezeu. Oare ziditorii a toată făptura n-a așezat cite-o scînteie de viață și de simțire în fiece lucru? HOGAȘ, M. N. 166. Lasă-mă în pace, darnicule căpitane, ca să mulțămesc întîi ziditorului meu. DRĂGHICI, R. 21. Tu ne-ai ajutat, Sfinte ziditor, Și ne-ai îndreptat La om primitor. TEODORESCU, P. P. 118.
7. [DLRM] ZIDITOR, -OARE, ziditori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care zidește, construiește. 2. (În concepțiile religioase, la m.) Cel care a creat lumea; dumnezeu. – Din zidi + suf. -(i)tor.
8. [Șăineanu, ed. VI] ziditor m. 1. constructor; 2. creator: ziditorul lumii AL.
9. [Scriban] ziditór m. Constructor, creator: ziditoru lumiĭ.
10. [DOOM 3] ziditor s. m., pl. ziditori
11. [DOOM 2] ziditor s. m., pl. ziditori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL