1. [MDA2] zgulit, ~ă [At: KLEIN, D. / V: zgugu~ / Pl: ~iți, ~e / E: zguli] 1 a (Pop; d. ființe) Strâns. 2 av (Reg) Pe ascuns. 3 a (Pop; d. ființe) Descurajat2 (2). 4 a (Pop; d. ființe) Umilit. 5 a (Pex; pop; d. ființe) Retras.
2. [DEXI] zgulit, -ă adj. (reg.; despre ființe) Care este strîns. Toți ședeau zguliți (POP.). ♦ Fig. Care este descurajat, umilit. Stătea cu pălăria în mînă, zgulit ca un cățeluș flămînd (REBR.). ♦ Restr. Fig. Care este retras. Ședea zgulit și tăcut într-un colț (POP.). • pl. -ți, -te. /v. zguli.
3. [DLRLC] ZGULIT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, stîrcit. Mîrtanul mergea zgulit și tremurînd. RETEGANUL, P. V 6. Aflară sturzul nostru... stînd tupilit, zgulit și foarte întristat. MARIAN, O. I 274.
4. [DLRM] ZGULIT, -Ă, zguliți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stîrcit. – V. zguli.
5. [Scriban] zgulít, -ă adj. Ban. Olt. Trans. Sărac, descurajat, trist, umilit. V. julit.
6. [MDA2] zguguli v vz zguli
7. [MDA2] zgugulit, ~ă a vz zgulit
8. [MDA2] zguli vtr [At: LB / V: zguguli / Pzi: ~lesc / E: ns cf srb zguriti se] (Pop; d. ființe) 1-2 A (se) zgârci4 (1-2).
9. [DEXI] zguli vb. IV. refl., tr. (reg.) A (se) zgribuli, a (se) strînge. Bătrîna se zguli în prag și cosea o cămașă (PER.). • prez.ind. -esc. /cf. srb. zguriti se.
10. [DLRLC] ZGULI, zgulesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. Puișorii se zgulesc, sărmanii, și încep a plînge și mai amarnic decît pînă acuma. La CADE.
11. [DLRM] ZGULI, zgulesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strînge ghem, a se ghemui. – Comp. sb. sguriti se.
12. [Scriban] zgulésc (mă) v. refl. (sîrb. zgúliti, și gúliti, a juli, cu înț. luĭ zguriti se, a se zguli. V. julesc). Ban. Olt. Trans. Mă strîng de frică, de întristare.
13. [DER] ZGULI, zgulesc, vb. IV. Refl. (Trans., Mold.) A se strînge ghem, a se ghemui, a se stîrci. (etim. neclară) [def. și DLRLC]
14. [DAR] zgulit, zgulită, adj. (reg.) sărac, trist, umilit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL